1. [DEX '09] OZENĂ, ozene, s. f. Inflamație cronică a mucoasei nazale, care duce la atrofia acesteia și la dispariția simțului mirosului. – Din fr. ozène.
2. [MDA2] ozenă sf [At: BIANU, D. S. / Pl: (rar) ~ne / E: fr ozène] Inflamație cronică a mucoasei nazale, care duce la atrofia acesteia și la dispariția simțului mirosului.
3. [DN] OZENĂ s.f. Inflamație supurativă fetidă a mucoasei nazale, care duce la atrofierea acesteia și la dispariția simțului mirosului. [< fr. ozène, cf. gr. ozaina].
4. [MDN '00] OZENĂ s. f. inflamație supurativă fetidă a mucoasei nazale, care duce la atrofierea acesteia și dispariția simțului mirosului. (< fr. ozène, gr. ozaina, duhoare)
5. [Scriban] ozénă f., pl. e (vgr. ózaina, d. ózein, a puți). Med. Un fel de ulcer puturos care se formează în nas între 10-20 de anĭ din scrofule, din sifilis și din alte boale moștenite.
6. [DOOM 3] ozenă s. f., g.-d. art. ozenei; pl. ozene
7. [DOOM 2] ozenă s. f., g.-d. art. ozenei; pl. ozene
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL