1. [DEX '09] OVAT, -Ă, ovați, -te, adj. (Despre frunze, petale, sepale etc.) Care are lățimea cea mai mare în treimea inferioară; în formă de ou. – Din lat. ovatus.
2. [DEX '09] OVAȚIE, ovații, s. f. Manifestare publică entuziastă de admirație și de aprobare, exprimată prin aclamații și aplauze în cadrul unei adunări, a unei serbări etc., față de o persoană, o acțiune, o inițiativă etc. – Din fr. ovation, lat. ovatio.
3. [MDA2] ovat, ~ă a [At: I. NAT. 4 / Pl: ~ați, ~e / E: lat ovatus, -a, -um] (Bot; înv; d. fructe sau frunze) Care este în forma oului (2) Si: ovoid.
4. [MDA2] ovație sf [At: MAIORESCU, D. II, 108 / V: (iuz) ~iune / Pl: ~ii / E: fr ovation, lat ovatio, -onis] 1-2 Manifestație publică entuziastă (de admirație sau) de aprobare, exprimată prin aclamații și aplauze în cadrul unei adunări, a unei serbări etc.
5. [MDA2] ovațiune sf vz ovație
6. [DLRLC] OVAȚIE, ovații, s. f. Manifestație publică entuziastă de admirație și aprobare față de o persoană, o hotărîre etc., prin aclamații și aplauze în cadrul unei adunări, serbări etc. La urmă, venind vorba de doine ardelenești, a cîntat «Lungu-i drumul Clujului» și a stîrnit ovațiile tuturor. REBREANU, R. I 173. Îl întîmpinară cu ovații zgomotoase. VLAHUȚĂ, O. AL. II 11.
7. [DN] OVAT, -Ă adj. (Despre frunze, petale, sepale etc.) Care are lățimea cea mai mare în treimea inferioară; în formă de ou. [Cf. lat. ovatus].
8. [DN] OVAȚIE s.f. Onoruri acordate la romani unui comandant militar pentru o victorie; (la pl.) Aclamații, aplauze entuziaste manifestate față de cineva sau față de o acțiune, o inițiativă etc. [Gen. -iei, var. ovațiune s.f. / cf. lat. ovatio, fr. ovation].
9. [DN] OVAȚIUNE s.f. v. ovație.
10. [MDN '00] OVAT, -Ă adj. (despre frunze, petale, sepale etc.) ovoid. (< engl. ovate, lat. ovatus)
11. [MDN '00] OVAȚIE s. f. manifestare publică prin aclamații și aplauze entuziaste de admirație sau aprobare față de cineva sau față de o acțiune, o inițiativă etc. (< fr. ovation, lat. ovatio)
12. [Șăineanu, ed. VI] ovați(un)e f. 1. micul triumf la Romani; 2. onoruri date cuiva într’o adunare: i s’a făcut ovațiuni.
13. [Scriban] *ovațiúne f. (lat. ovátio, -ónis, mic triunf, ovațiune, d. ovare, a sacrifica o oaĭe p. micu triunf, [fig.] a fi triunfător, d. ovis, oaĭe). La Romanĭ, triunf maĭ mic acordat unuĭ general: la ovațiune, generalu mergea călare saŭ pe jos, nu în car, ca la triunf, și purta o coronă de mirt. Fig. Aclamațiunĭ publice, onorurĭ zgomotoase și entusiaste acordate cuĭva. – Și ováție.
14. [DOOM 3] ovat adj. m., pl. ovați; f. ovată, pl. ovate
15. [DOOM 3] ovație (desp. -ți-e) s. f., art. ovația (desp. -ți-a), g.-d. art. ovației; pl. ovații, art. ovațiile (desp. -ți-i-)
16. [DOOM 2] ovat adj. m., pl. ovați; f. ovată, pl. ovate
17. [DOOM 2] ovație (-ți-e) s. f., art. ovația (-ți-a), g.-d. art. ovației; pl. ovații, art. ovațiile (-ți-i-)
18. [MDO] ovație
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL