1. [DEX '09] OTĂVIRE, otăviri, s. f. Faptul de a otăvi. – V. otăvi.
2. [MDA2] otăvire sf [At: SCÎNTEIA, 1960, nr. 4845 / E: otăvi] 1 Înverzire a terenurilor. 2 (Reg) Încolțire a arborilor, arbuștilor.
3. [DEX '09] OTĂVI, pers. 3 otăvește, vb. IV. Intranz. (Pop.; despre ierburi) A crește din nou în același an, după ce a fost cosit o dată; (despre terenuri) a se acoperi de otavă, a înverzi. – Din otavă.
4. [MDA2] otăvi vi [At: N. COSTIN, L. 560 / Pzi 3: ~vește / E: otavă] 1 (D. ierburi) A crește din nou, în același an, după ce câmpul a fost cosit o dată. 2 (D. terenuri) A se acoperi de otavă Si: a înverzi. 3 (Reg; d. arbori, arbuști etc.) A da mlădițe Si: a odrăsli.
5. [DEX '98] OTĂVI, pers. 3 otăvește, vb. IV. Intranz. (Despre ierburi) A crește din nou în același an, după ce a fost cosit o dată; (despre terenuri) a se acoperi de otavă, a înverzi. – Din otavă.
6. [DLRLC] OTĂVI, pers. 3 otăvește, vb. IV. Intranz. (Despre ierburi) A crește din nou în același an, după ce au fost cosite o dată. O seamă de buruieni au otăvit din rădăcină. PAMFILE, A. R. 201. Inu-n baltă se topește Și fînațul otăvește. BELDICEANU, P. 88.
7. [Scriban] otăvésc v. intr. (d. otavă; ceh. otavitĭ se, a se întrăma). Cresc ĭar după cosire, mă acoper ĭar cu ĭarbă: ĭarba, cîmpu otăvește.
8. [DOOM 3] otăvire (pop.) s. f., g.-d. art. otăvirii; pl. otăviri
9. [DOOM 2] otăvire (pop.) s. f., g.-d. art. otăvirii; pl. otăviri
10. [DOOM 3] otăvi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. otăvește, 3 pl. otăvesc, imperf. 3 sg. otăvea; conj. prez. 3 să otăvească
11. [DOOM 2] otăvi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. otăvește, imperf. 3 sg. otăvea; conj. prez. 3 să otăvească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL