1. [MDA2] otălmăzui vt [At: CORESI, M. 256/12 / Pzi: ~iesc / E: mg oltalmaz, ótalmaz] (Înv) A ocroti.
2. [MDA2] utălmăzui v vz otălmăzui
3. [DLRLV] OTĂLMĂZUI vb. (Ban., Criș.) A apăra, a ocroti. Utălmăzuiaște spre noi cu milostea, ta. MISC. SEC. XVII, 154r. Otĕlmezuiesk. Defendo. AC, 358; cf. MISC. SEC. XVII, 9v, 11r. Variante: utălmăzui (MISC. SEC. XVII, 9v, 11r, 154r). Etimologie: magh. óltalmazni, ótalmazni. Vezi și otalm, utalmaz, utâlmăzuitor.
4. [DLRLV] UTĂLMĂZUI vb. v. otălmăzui.
5. [DAR] otălmăzui, otălmăzuiesc, vb. IV (înv.) a apăra, a ocroti, a proteja.
6. [DRAM 2021] otălmăzuí, otălmăzuiesc, v.t. (reg., înv.) A apăra, a ocroti: „Eu încă o închin la sfânta beserică ca să ne fie pomenire și, pre urmă, cine să va afla de sămânța Buzăvu Grigore, să o va otălmăzui” (Bârlea, 1909: 161; doc. din 1726). – Din magh. oltalmazni „a apăra, a îngriji” (Bârlea, 1909).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL