1. [MDA2] ostâmpi [At: PSALT. SCH. 63/7 / V: (înv) ots~, (css) ~pui[1] / Pzi: ~pesc / E: slv отъстѫпити] (Înv) 1 vi A se îndepărta. 2 vi A se înstrăina. 3 vi A se abate. 4 vt A respinge. 5 vi A obosi.
2. [MDA2] ostâmpui v vz ostâmpi
3. [MDA2] otstâmpi v vz ostâmpi
4. [CADE] ‡OSTÎMPI (-pesc) vb. intr. A se da înapoi, a se da în lături [vsl. otŭstąpiti].
5. [Scriban] ostîmpésc v. intr. (maĭ vechĭ otst- d. vsl. otŭ-stompiti. V. stîmpesc). L. V. Șovăĭesc, cedez, slăbesc, mă depărtez: nu ostîmpi de mere (Ps. S. 21, 12), nu te depărta de mine.
6. [Scriban] otstîmpésc, V. ostîmpesc.
7. [DER] ostîmpi (-pesc, -it), vb. – A retroceda, a ceda, a se retrage. Sl. otustąpiti (Tiktin; Candrea), care se folosea și în var. ostąpiti, ostąpati, ustąpati. Sec. XVI, înv. Cf. postîmpi, vb. (a se apropia, a veni în grabă), din sl. postąpiti, tot înv.
8. [DLRLV] OSTÎMPI vb. (Mold .) A se depărta. Ostîmpim de tine și prea greim întru toate. CANTEMIR, apud TDRG. ♦ A respinge. Uneori singur, uleori prin hatmanii săi năpădirile tătarilor și a vlahilor ostîmpuia. CANTEMIR, HR. Variante: ostîmpui (CANTEMIR, HR.). Etimologie: sl. otŭstǫpiti.
9. [DLRLV] OSTÎMPUI vb. v. ostîmpi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL