1. [DEX '09] OTPUST, otpusturi, s. n. (Înv. și pop.; în Biserica ortodoxă) Formulă sacramentală de binecuvântare, rostită de preot la sfârșitul slujbei; p. ext. sfârșitul slujbei religioase. ◊ Expr. A-și da otpustul = a muri. A da (cuiva) otpustul = a ucide (pe cineva). – Din sl. otŭpustŭ, rus. otpusk.
2. [MDA2] otpust1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 67r/14 / V: opuscă, ~scă sf, op~, ~sc sn / A: (rar) otpust / E: slv отъпоустъ, rs отпуск] 1 (Îvp; în ritul ortodox) Formulă sacramentală de binecuvântare, rostită de preot la sfârșitul slujbei. 2 (Pex) Sfârșit al slujbei religioase. 3 (Îe) A da (cuiva) ~ul A ucide pe cineva. 4 (Îe) A-și da ~ul A muri. 5 (Înv; îf otpust) Concediu.
3. [CADE] OTPUST, OPUST (pl. -turi) sn. Rugăciunea cu care se încheie slujba divină; poporul nu pleacă din biserică pînă nu primește binecuvîntarea prin otpust [vsl.].
4. [DEX '98] OTPUST, otpusturi, s. n. (Înv. și pop.; în biserica ortodoxă) Formulă sacramentală de binecuvântare, rostită de preot la sfârșitul slujbei; p. ext. sfârșitul slujbei religioase. ◊ Expr. A-și da otpustul = a muri. A da (cuiva) otpustul = a ucide (pe cineva). – Din sl. otŭpustŭ, rus. otpusk.
5. [DLRLC] OTPUST, otpusturi, s. n. (Învechit) Formulă sacramentală pe care o rostea preotul la sfîrșitul slujbei bisericești. ◊ Expr. A-și da otpustul = a muri. Pe cînd răsărea luna, tata întîi, și mama îndată după el, și-au dat otpustul. CARAGIALE, O. III 30. A da (cuiva) otpustul = a ucide (pe cineva).
6. [Șăineanu, ed. VI] otpust n. rugăciune zisă cu voce înnaltă la sfârșitul unui serviciu divin; a da otpustul, a pune la cale; a-și da otpustul, a-și da ultima suflare: tata dintâi și mama îndată după el și-a dat otpustul CAR. [Slav. OTŬPUSTŬ, demisiune].
7. [Scriban] otpúst și opúst n., pl. urĭ (vsl. otŭpustŭ, trimetere, lăsare, ĭertare, d. otŭ-pustiti, a trimete, a lăsa, a ĭerta, pustiti, a trimete, pustŭ, pustiŭ. V. opust, năpustesc). Rar. Sfîrșitu liturghiiĭ.
8. [MDA2] opuscă sf vz otpust1
9. [MDA2] opust2 sn vz otpust1
10. [MDA2] otpusc sn vz otpust1
11. [MDA2] otpuscă sf vz otpust1
12. [CADE] †OPUST2 👉 OTPUST.
13. [DOOM 3] otpust (înv., pop.) s. n., pl. otpusturi
14. [DOOM 2] otpust (înv., pop.) s. n., pl. otpusturi
15. [D.Religios] otpust, otpusturi s. n. (În Bis. ortodoxă) Formulă sacramentală de binecuvântare, rostită de preot la sfârșitul slujbei religioase; p. ext. sfârșitul slujbei religioase; apolis. [Var.: opust, otpusc s. n.] – Din sl. otŭpustŭ.
16. [DAR] otpust, otpusturi, s.n. (înv. și pop.) 1. sfârșitul liturghiei (slujbei religioase); (expr.) a-și da otpustul = a muri. 2. (la pl.) concediu.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL