1. [MDA2] otincire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: otinci1] (Rar) Obosire.
2. [MDA2] otânci1 v vz otinci
3. [MDA2] otinci1 [At: POLIZU / V: (reg) ~tân~[1] / Pzi: ~ncesc / E: otinc] (Reg) 1 vt A înnădi firele rupte la războiul de țesut. 2 vt A lega strâns cu otincul (9) Si: (reg) a cetlui. 3 vt A forța ceva cu ajutorul unei pârghii Si: a urni. 4 vt (Pex) A lovi. 5 vt (Pex) A sparge. 6 vt A împovăra suplimentar boul care trage cel mai bine la jug. 7-8 vtr A da sarcini suplimentare unei persoane dintre mai multe, care lucrează suplimentar. 9-10 vtr A (se) obosi. 11 vr (D. boi; îf otânci) A se opinti în jug.
4. [CADE] OTINCI (-cesc) vb. tr. Olten. 1 A urni din loc cu ajutorul unei pîrghii: ia un ciocan și otincește piatra asta din cale (PȘC.) ¶ 2 A deschide cu forța, a sparge (cu un drug, etc.): au otincit drevele de la ferestre și au intrat la casa cu bani (CIAUȘ.) ¶ 3 A face ca un bou mai țeapăn să tragă mai mult carul (legînd cu un ștreang jugul de proțap), spre a se potrivi la tras cu un bou mai slab (TUȚ.) (CIAUȘ.).
5. [Șăineanu, ed. VI] otincì v. Tr. a (se) obosi. [V. otânjì].
6. [Scriban] otincésc, V. otîncesc.
7. [Scriban] otîncésc (Munt.) și otincésc (Olt.) v. tr. (vsl. otĭnĭčati, a se extenua, tĭnĭčatĭ, a atenua, tĭnĭčiti, a micșora, tĭnĭkŭ, supțire, mic. V. otînc, stîncesc). Ușurez dînd tînjala maĭ în colo de jumătatea juguluĭ, spre bou cel maĭ slab: a otînci un boŭ. Daŭ la o parte lovind orĭ împingînd: a otînci un bolovan, drevele uneĭ ferestre. Otînjesc. V. refl. Muncesc din greŭ: toată dimineața se otîncise (CL. 1910, 5, 315). V. otînjesc.
8. [Scriban] otînjésc v. tr. (var. din otîncesc supt infl. luĭ tînjesc). Mold. Trans. Olt. Iron. Lovesc răŭ cu ceva peste șale saŭ aĭurea: la otînjit c’un cĭomag. – În Munt. otîncesc, în Mold. nord. și tăunjesc și tăuzesc (cp. cu tăujer).
9. [DAR] otânci, otâncesc, vb. IV (pop.) a ușura, a da la o parte.
10. [DAR] otinci, otincesc, vb. IV (reg.) 1. a lega firele rupte de natra războiului. 2. a lega strâns cu otincul. 3. a urni cu o pârghie. 4. a pune o greutate mai mare pe cel mai puternic.
11. [DRAM 2021] otincí, otincesc, v.t. (reg.) A lega (cu otincul) firul rupt, la războiul de țesut: „Otincăm siru…” (ALRRM, 1997; h. 904). – Din vsl. otiničati (Scriban); din otinc (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL