1. [MDA2] oticnire sf [At: POLIZU / Pl: (rar) ~ri / E: oticni] (Reg) 1 Icnire. 2 Vomitare.
2. [DEX '09] OTICNI, oticnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Pop.) A se sili din răsputeri, a face sforțări să respire sau să vomite; a se opinti; p. ext. a izbucni. 2. (Reg.) A cădea. – Cf. icni.
3. [MDA2] oticni [At: POLIZU / V: (reg) ~ihni, ~inci / Pzi: ~nesc / E: ns cf icni] 1 vi (Pop) A se căzni să respire sau să vomite Si: a icni. 2 vi (Pop; pex) A izbucni. 3 vt (Reg) A vomita. 4 vi (Reg) A sughița. 5 vi (Reg; îf otihni) A-și pierde răsuflarea și puterile din cauza oboselii. 6 vi (Reg) A cădea.
4. [MDA2] otihni v vz oticni
5. [MDA2] otinci2 v vz oticni
6. [MDA2] tigni1 v vz oticni
7. [CADE] OTICNI, OTIHNI (-nesc) vb. intr. A face sforțări spre a respira, spre a vărsa: cînd oticni... un clăbuc sărat și coclit îi umplu gura (DLVR.); fata odată oticnește și... varsă pe gură un șarpe balaur (R.-COD.) [srb. otegnuti].
8. [CADE] OTINCI (-cesc) vb. tr. Olten. 1 A urni din loc cu ajutorul unei pîrghii: ia un ciocan și otincește piatra asta din cale (PȘC.) ¶ 2 A deschide cu forța, a sparge (cu un drug, etc.): au otincit drevele de la ferestre și au intrat la casa cu bani (CIAUȘ.) ¶ 3 A face ca un bou mai țeapăn să tragă mai mult carul (legînd cu un ștreang jugul de proțap), spre a se potrivi la tras cu un bou mai slab (TUȚ.) (CIAUȘ.).
9. [DLRLC] OTICNI, oticnesc, vb. IV. Intranz. (Popular) 1. A face sforțări, a se sili din răsputeri să respire sau să vomiteze, a icni; p. ext. a izbucni. Cînd oticni într-o tuse scorboroșită, un clăbuc cătrănit de sare și cocleală îi umplu gura. DELAVRANCEA, S. 153. Zmeul tresări... începu să oticnească și să ceară cu glas detunălor apă. POPESCU, B. II 97. A cădea. Nenorocitul îndrăzneț... venea de-a rostogolul către iaz și oticnea în el. GALACTION, O. I 44.
10. [Scriban] icnésc v. intr. (imit. d. vsl. *iknonti, bg. ikam, iknŭ, rus. ikatĭ, iknútĭ, a sughița. V. hinc). Est. Sughiț orĭ înghit în sec din cauza uneĭ loviturĭ saŭ de cĭudă: ĭ-a tras un pumn de a icnit. Vest (ignesc, ca răgnesc). Mă opintesc ca să vărs. – În Munt. vest oticnesc (vsl. *otiknonti).
11. [Scriban] oticnésc, V. icnesc.
12. [DOOM 3] oticni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oticnesc, 3 sg. oticnește, imperf. 1 oticneam; conj. prez. 1 sg. să oticnesc, 3 să oticnească
13. [DOOM 2] oticni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oticnesc, imperf. 3 sg. oticnea; conj. prez. 3 să oticnească
14. [DER] oticni (oticnesc, oticnit), vb. – A se sili din răsputeri să respire sau să expectoreze; a icni. – Var. otihni. Sb. otegnuti (Candrea). – Der. din *otduhni (Scriban) nu e probabilă. – Der. oticneală (var. otihneală), s. f. (efort).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL