1. [MDA2] otarac sn vz oturac2
2. [DLRLC] OTARAC, otarace, s. n. (Regional) Scăunaș (format dintr-o scîndură așezată transversal) la capătul dinainte al luntrii de pescuit. Luntrile de pescuit. [au] un fel de scaun transversal numit. otarac. ANTIPA, P. 76.
3. [DLRM] OTARAC, otarace, s. n. (Reg.) Scăunaș (format dintr-o scîndură așezată transversal) la capătul dinainte al luntrei de pescuit.
4. [MDA2] otărac smn vz oturac2
5. [MDA2] otorac sn vz oturac2
6. [MDA2] otoracă sf vz oturac2
7. [MDA2] otorage snp vz oturac2
8. [MDA2] oturac2 sn [At: LET. III, 265/25 / V: (reg) ~hotar, otar~, otăr~, otor~ sn, otoracă sf, otorage snp, ~roace, ~roage / Pl: ~ace și ~uri / E: tc oturak] 1 (Înv) Popas. 2 (Înv; îe) A ședea otorac A face popas. 3 (Reg) Scăunel făcut dintr-o scândură așezată transversal la capetele luntrei de pescuit. 4 (Îf otoracă) Scândură lată. 5 (Reg; mpl) Scânduri încovoiate care alcătuiesc scheletul luntrei.
9. [MDA2] oturac1 sm [At: M. COSTIN, ap. GÎDEI / Pl: ~aci / E: tc oturak] (Înv) 1-2 Soldat veteran (turc).
10. [MDA2] oturoace snp vz oturac2
11. [MDA2] oturoage snp vz oturac2
12. [CADE] ‡OTURAC I. sm. 🎖️ Veteran (la Turci: împlînd-o de cetățeni și de ostași viterani: aceștia era cum sînt ~ii la Turci (CANT.). II. (pl. -ace) sn. Popas, oprire, haltă [tc.].
13. [Scriban] otorác, V. oturac.
14. [Scriban] oturác m. (turc. oturak, popas, scaun, stațiune, repaus, inválid; sîrb. oturak, pensionar). Vechĭ. Inválid, veteran. S. n., pl. urĭ și e. Popas maĭ lung al uneĭ armate: făcea oturace cîte 5-6 zile (Nec. 2, 217). Azĭ Mold. Adv. A ședea, a sta otorac, a sta în permanență la o muncă (la o moșie, la o mașină, la un bolnav. V. sotnic). Dun. de jos otorac, pl. e. Banca din fundu uneĭ luntri.
15. [DER] oturac (-ce), s. n. – Popas, oprire, haltă. Tc. oturak (Șeineanu, III, 92), cf. alb. oturak. Sec. XVII, înv. – Der. oturac, s. m. (înv., veteran).
16. [DLRLV] OTURAC s. n. (Mold., ȚR) Popas, oprire. A: Merge încet și face oturace cîte 5-6 dzile și mai mult, la un loc. NECULCE. Au conăcit supt cetatea Corinthos unde și oturac o zi. IM 1754, 143y. Fiindu trudit și ostenii de cale ... au făcutu pașa oturac trei zîle. GHEORGACHI. B: Au poposit ... fiind o zi oturac. R. GRECEANU. Oturac au șâzut o zi. IM 1730, 202v. Etimologie: tc. oturak, Cf. c o n a c (1).
17. [DAR] oturac1, oturaci, s.m. (înv.) veteran, invalid de război.
18. [DAR] oturac, oturace, s.n. (înv.; mai ales la pl.) 1. popas mai lung al armatei într-un loc; bivuac. 2. lemnele încovoiate formând scheletul luntrei.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL