1. [DEX '09] OSÂRDUI, osârduiesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv.) A se strădui, a se osteni. – Din osârdie.
2. [MDA2] osârdui vir [At: (a. 1765) CAT. MAN. I, 363 / V: (css) ~di / Pzi: ~iesc / E: osârdie] 1-2 (Înv) A-și da silința.
3. [MDA2] osârdi v vz osârdui
4. [CADE] ‡OSÎRDUI (-uesc) vb. refl. A se strădui, a pune tot zelul, toată sîrguință [osîrdie].
5. [Scriban] osîrduĭésc (mă) v. refl. (d. osîrdie). Mă sîrguĭesc. – Și osîrguĭesc.
6. [DOOM 3] osârdui (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă osârduiesc, 3 sg. se osârduiește, imperf. 1 sg. mă osârduiam; conj. prez. 1 sg. să mă osârduiesc, 3 să se osârduiască; imper. 2 sg. afirm. osârduiește-te; ger. osârduindu-mă
7. [DOOM 2] !osârdui (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se osârduiește, imperf. 3 sg. se osârduia; conj. prez. 3 să se osârduiască
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL