Definiție și ce înseamnă osuar

1. [DEX '09] OSUAR, osuare, s. n. 1. Loc sau construcție în care sunt depuse osemintele rezultate din deshumări. 2. Monument funerar comemorativ, într-un cimitir sau într-un loc istoric, în care se păstrează osemintele ostașilor căzuți într-o bătălie. [Pr.: -su-ar. – Var.: osuariu s. n.] – Din fr. ossuaire, lat. ossuarium.

2. [MDA2] osuar sn [At: ODOBESCU, S. II, 267 / V: (iuz) ~iu / P: ~su-ar / Pl: ~e / E: fr ossuaire, lat ossuarium] (Rar) 1-2 (Loc sau) construcție unde se depun osemintele rezultate din deshumări. 3 Monument funerar comemorativ în care sunt depuse oseminte mai ales ale ostașilor căzuți într-o bătălie.

3. [CADE] *OSUAR (pl. -are) sn. ⛪ Clădire, monument sau subterană în care sînt depuse osemintele morților (🖼 3475) [fr. ossuaire].

4. [DLRLC] OSUAR, osuare, s. n. Monument într-un cimitir sau pe un loc istoric, ori încăpere într-o biserică, mănăstire sau altă clădire în care sînt păstrate osemintele celor morți. Gorganele sînt... adevărate osuare, unde zac generațiuni antice. ODOBESCU, S. II 267.

5. [DN] OSUAR s.n. v. osuariu.

6. [MDN '00] OSUAR s. n. 1. monument funerar în care se păstrează osemintele celor decedați. 2. loc special amenajat pentru oseminte (rezultate din deshumările de pe câmpurile de luptă). (< fr. ossuaire, lat. ossuarium)

7. [DEX '09] OSUARIU s. n. v. osuar.

8. [MDA2] osuariu sn vz osuar

9. [CADE] †BOLNIȚĂ (pl. -țe) sf. 1 ‡Spital (mai ales pe lîngă o mănăstire sau un așezămînt de binefacere) ¶ 2 Încăpere boltită (într’o parte a paraclisului unei mănăstiri) în care se păstrează, după desgropare, craniile morților (👉 OSUAR) [vsl. bolĭnica].

10. [DN] OSUARIU s.n. Clădire, încăpere sau nișă într-un edificiu funerar, în care se păstrează osemintele celor decedați; groapă comună, loc special amenajat pentru oseminte (mai ales pentru cele rezultate din deshumările de pe cîmpurile de luptă). [Pron. -su-a-riu, var. osuar s.n. / < lat. ossuarium, cf. fr. ossuaire].

11. [Scriban] *osuáriŭ n. (lat. ossuarium). Locu unde se adună oasele într’un cimitir (gropniță) orĭ într’un cîmp de bătălie.

12. [DOOM 3] osuar (desp. -su-ar) s. n., pl. osuare

13. [DOOM 2] osuar (-su-ar) s. n., pl. osuare

14. [MDO] osuar

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] OSTROPĂȚ s. n. v. ostropeț. 2. [MDA2] ostropăț sn vz ostropeț 3. […]
1. [DEX '09] OSTROVEAN, -Ă, ostroveni, -e, s. m. și f., adj. (Locuitor) al unui […]
1. [MDA2] ostroveancă sf [At: SEVATOS, N. 282 / Pl: ~ence / E: ostrovean + […]
1. [DEX '09] OSTROVEL, ostrovele, s. n. (Rar) Diminutiv al lui ostrov; ostrovuț. – Ostrov […]
1. [DEX '09] OSTROVEAN, -Ă, ostroveni, -e, s. m. și f., adj. (Locuitor) al unui […]
1. [DE] OSTROVSKI, Aleksandr Nikolaevici (1823-1886), dramaturg rus. Creatorul teatrului național. Numeroasele sale piese, relevând […]
1. [DEX '09] OSTROVUȚ, ostrovuțe, s. n. (Rar) Ostrovel. – Ostrov + suf. -uț. 2. […]
[DE] OSTWALD [óstvalt], Wilhelm Friedrich (1853-1932), chimist, fizician și filozof german. Prof. univ. la Riga […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro