1. [MDA2] ostium sn vz ostie3
2. [DN] OSTIUM s.n. v. ostie2 [în DN].
3. [MDN '00] OSTIUM s. n. 1. (anat.) orificiu. ◊ orificiu care face să comunice între ele cele două auricule ale inimii. 2. deschidere asemănătoare gurii, la spongieri. (< lat., fr. ostium)
4. [DEX '09] OSTIE3, ostii, s. f. (Anat.) Orificiu situat între auriculele și ventriculele inimii, precum și între acestea și arterele mari ale corpului. – Din lat. ostium.
5. [MDA2] oaste2 sf vz ostie1
6. [MDA2] oiște3 sf vz ostie1
7. [MDA2] osche sf vz ostie1
8. [MDA2] ostie3 sf [At: DN3 / V: ~ium sn / Pl: ~ii / E: lat ostium] (Atm) Orificiu între auriculele și ventriculele inimii și între acestea și arterele mari.
9. [MDA2] ostră sf vz ostie1
10. [MDA2] ostrie sf vz ostie1
11. [MDA2] oștie2 sf vz ostie1
12. [CADE] ❍OASTE2 = OSTIE2.
13. [CADE] OSTIE2 sf. 🐟 Unealtă în chipul unei furci cu trei dinți cu care se prind anumiți pești înfigînd-o în corpul lor (🖼 3474): păstrăvii se prind cu undița ziua și cu ostia noaptea la opaiț (ION.) [bg. osti].
14. [CADE] OSTRIE sf. Olten. (VÎRC.) 🐟 OSTIE2.
15. [DN] OSTIE2 s.f. (Anat.) Orificiu între auriculele și ventriculele inimii și între acestea și arterele mari. [Var. ostium s.n. / < lat. ostium].
16. [DOOM 3] ostie (unealtă; azimă; orificiu cardiac) (desp. -ti-e) s. f., art. ostia (desp. -ti-a), g.-d. art. ostiei; pl. ostii, art. ostiile (desp. -ti-i-)
17. [DOOM 2] ostie (-ti-e) s. f., art. ostia (-ti-a), g.-d. art. ostiei; pl. ostii, art. ostiile (-ti-i-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL