1. [DEX '09] OSPITALITATE s. f. Însușirea de a fi ospitalier. ♦ Primire, găzduire bună oferită cuiva. – Din fr. hospitalité, lat. hospitalitas, -atis.
2. [MDA2] ospitalitate sf [At: CR (1829), 782/15 / V: (reg) hospitalitet s / E: fr hospitalité, lat hospitalitas, -atis] 1 Fel de a fi primitor Si: (înv) ospătătură (1). 2 Primire bună Si: ospeție (2), (înv) ospătătură (2). 3 (Rar) Ocrotire.
3. [CADE] *OSPITALITATE sf. Primire bună, găzduire și hrană dată fără plată și din toată inima călătorilor și acelora cari n’au unde să se adăpostească: în Tîrgul-Ocnei tot se mai păstrează vechea ~ română (NEGR.); a acorda ~a, a) a primi la dînsul ca oaspe; b) a primi să se publice în gazeta lui: „Viața” iți va acorda ~a pe care i-o ceri (VLAH.) [fr. < lat.].
4. [DLRLC] OSPITALITATE s. f. Însușirea de a fi ospitalier; primire bună, găzduire (plină de atenție față de oaspeți). Primarul i-a oferit ospitalitate chiar în familia sa. REBREANU, R. II 238. Sînt nerăbdător să le mulțămesc de ospitalitate. ALECSANDRI, T. I 283. În Tîrgul Ocnei tot se păstrează vechea ospitalitate romînă, ce era odinioară proverbială. NEGRUZZI, S. I 310. ◊ (Ironic) Permiteți-mi să plec. Dacă aceasta e ospitalitatea dumneavoastră. DUMITRIU, N. 37.
5. [DN] OSPITALITATE s.f. Însușirea de a fi ospitalier. ♦ Primire, găzduire bună. [Cf. fr. hospitalité].
6. [MDN '00] OSPITALITATE s. f. însușirea de a fi ospitalier; găzduire bună. (< fr. hospitalité, lat. hospitalitas)
7. [Șăineanu, ed. VI] ospitalitate f. bunavoință de a primi și ospăta pe cineva gratuit.
8. [Scriban] *ospitalitáte f. (fr. hospitalité, d. lat. hospitálitas, -átis. V. ospitalier, oaspete). Bună voința de a primi pe cineva în casă (ca să doarmă orĭ numaĭ să se odihnească) și de a-l ospăta gratis.
9. [DOOM 3] ospitalitate s. f., g.-d. art. ospitalității
10. [DOOM 2] ospitalitate s. f., g.-d. art. ospitalității
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL