1. [DEX '09] OSPICIU, ospicii, s. n. Spital, sanatoriu în care sunt tratați bolnavii cu afecțiuni psihice; casă de nebuni; balamuc. – Din lat. hospitium, fr. hospice, germ. Hospiz.
2. [MDA2] ospiciu sn [At: IC. LUM. (1841), 3321/3 / V: (iuz) ~ci, ~pis, ~iț, ~ițiu / Pl: ~cii și (nob) ~cie / E: lat hospitium, fr hospice, ger Hospiz] 1-2 (Iuz) Ospătărie (4-5). 3 (Iuz) Azil. 4-5 (Spital sau) sanatoriu în care sunt îngrijiți bolnavii mintal.
3. [CADE] *OSPICIU (pl. -cii) sn. 1 ⛪ Casă în care călugării găzduesc și ospătează pe drumeți și pelerini; arhondaric ¶ 2 Casă de caritate în care se primesc și se hrănesc săracii, bătrînii cari nu sînt în stare să-și agonisească traiul ¶ 3 ~ de nebuni, casă în care se adăpostesc și se îngrijesc nebunii [fr. < lat.].
4. [DEX '98] OSPICIU, ospicii, s. n. Spital, sanatoriu în care sunt îngrijiți alienații mintal, bolnavii psihic; casă de nebuni; balamuc. – Din lat. hospitium, fr. hospice, germ. Hospiz.
5. [DLRLC] OSPICIU, ospicii, s. n. Spital, sanatoriu în care sînt îngrijiți alienații; casă de nebuni. Ceilalți pensionari ai ospiciului, suiți pe ziduri, priveau această scenă cu capete încremenite, pradă poate unor amintiri secrete. BOGZA, C. O. 334. Au trecut opt luni de la instalarea tatei în ospiciu... Aveam impresia că tata abia acum se-ntoarce din război și nicidecum dintr-un sanatoriu de nebuni. SAHIA, N. 59. Trebuie să declari... dacă ai fost într-un ospiciu de nebuni. BART, S. M. 40.
6. [DN] OSPICIU s.n. Spital, sanatoriu unde sunt îngrijiți alienații mintali. [Pron. -ciu. / cf. fr. hospice, it. ospizio, lat. hospitium].
7. [MDN '00] OSPICIU s. n. spital, sanatoriu de alienați. (< lat. hospitium, fr. hospice)
8. [Șăineanu, ed. VI] ospiciu n. 1. casă de caritate în care se nutresc săraci, bătrâni și infirmi; 2. casă în care călugării dau ospitalitate drumeților.
9. [Scriban] *ospíciŭ n. (fr. hospice, d. lat. hospitium; it. ospizio. V. oaspete, otel, spital). Otel gratuit saŭ foarte ĭeftin ținut de călugărĭ saŭ de alțĭ oamenĭ miloșĭ: ospiciu de pe muntele Sfîntu Bernard. Azil, stabiliment de adăpost p. orfanĭ, bătrînĭ, infirmĭ, văduve.
10. [MDA2] ospici sn vz ospiciu
11. [MDA2] ospis sn vz ospiciu
12. [MDA2] ospiț sn vz ospiciu
13. [MDA2] ospițiu sn vz ospiciu
14. [DOOM 3] ospiciu s. n., art. ospiciul; pl. ospicii, art. ospiciile (desp. -ci-i-)
15. [DOOM 2] ospiciu [ciu pron. cĭu] s. n., art. ospiciul; pl. ospicii, art. ospiciile (-ci-i-)
16. [MDO] ospiciu
17. [IVO-III] ospiciu, -cii.
18. [Argou] ospiciu, ospicii s. n. închisoare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL