1. [DEX '09] ORTĂCI, ortăcesc, vb. IV. Refl. recipr. (Reg.) A lega tovărășie cu cineva; a se întovărăși, a se asocia. – Din ortac.
2. [MDA2] ortăci vrt [At: BUDAI-DELANU, LEX. / Pzi: ~cesc / E: ortac] (Reg) 1-2 A (se) asocia. 3-4 A (se) împrieteni. 5-6 A (se) căsători.
3. [CADE] ❍ORTĂCI (-ăcesc) vb. refl. Trans. Băn. A se întovărăși, a lega tovărășie [ortac].
4. [DLRLC] ORTĂCI, ortăcesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se întovărăși, a lega tovărășie cu cineva. Măi, tu, Gruie, fiul meu, Nu-mi place năravul tău, Cu bețivi te ortăcești Și capu-ți primejduiești. ANT. LIT. POP. I 321.
5. [Scriban] ortăcésc (mă) v. refl. Ban. Mă întovărășesc.
6. [DOOM 3] ortăci (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă ortăcesc, 3 sg. se ortăcește, imperf. 1 sg. mă ortăceam; conj. prez. 1 sg. să mă ortăcesc, 3 sg. să se ortăcească; imper. 2 sg. afirm. ortăcește-te; ger. ortăcindu-mă
7. [DOOM 2] !ortăci (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ortăcește, imperf. 3 sg. se ortăcea; conj. prez. 3 să se ortăcească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL