1. [DCR2] ortoptică s. f. (med.) Ramură a oftalmologiei care se referă la corectarea tulburărilor vizuale datorate proastei coordonări a mișcărilor oculare (de pildă strabismul) ◊ „Secția de ortoptică a clinicii pe care o conduce profesorul Sachsenweger este una dintre cele mai bine dotate din Europa.” Sc. 17 IX 67 p. 4 (din fr. orthoptique; DMN 1971; DM)
2. [DEX '09] ORTOPTIC, -Ă, ortoptici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a oftalmologiei care asigură tratamentul ambliopiei, educarea vederii stereoscopice și tratamentul dezechilibrului muscular în strabism. 2. Adj. De ortoptică (1). – Din fr. orthoptique.
3. [MDN '00] ORTOPTIC, -Ă I. adj. referitor la ortoptică. ♦ tratament ~ = tratament care urmărește centrarea corectă a axelor oculare și dezvoltarea vederii binoculare în caz de strabism. II. s. f. ramură a oftalmologiei despre defectele vederii și tratamentul lor. (< fr. orthoptique)
4. [DOOM 3] ortoptică (desp. or-top-/ort-op-) s. f., g.-d. art. ortopticii
5. [DOOM 2] *ortoptică (or-top-/ort-op-) s. f., g.-d. art. ortopticii
6. [DOOM 3] ortoptic (desp. or-top-/ort-op-) adj. m., pl. ortoptici; f. ortoptică, pl. ortoptice
7. [DOOM 2] *ortoptic (or-top-/ort-op-) adj. m., pl. ortoptici; f. ortoptică, pl. ortoptice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL