Definiție și ce înseamnă orpiment

1. [DEX '09] ORPIMENT s. n. Pigment natural de arsen, de culoare galbenă-strălucitoare, folosit ca vopsea în pictură. – Din fr. orpiment.

2. [MDA2] orpiment sm [At: MARIN, PR. I, 205/19 / E: fr orpiment] Trisulfură de arsen, de culoare galbenă, care se găsește în stare naturală sau se prepară chimic, fiind utilizată ca vopsea în pictură.

3. [CADE] *ORPIMENT sbst. 💎 Mineral de coloare galbenă-portocalie, format dintr’o sulfură de arsenic (As. 2 S. 3) [fr.].

4. [DEX '98] ORPIMENT s. n. Pigment natural de arsen, de culoare galben-strălucitor, folosit ca vopsea în pictură. – Din fr. orpiment.

5. [DLRLC] ORPIMENT s. m. Trisulfură de arsen, de culoare galbenă, care se găsește în stare naturală; preparată pe cale chimică, este folosită ca vopsea în pictură.

6. [DN] ORPIMENT s.m. Sulfură naturală de arsen, de culoare galbenă, folosită în pictură; auripigment. [< fr. orpiment].

7. [MDN '00] ORPIMENT s. n. sulfură naturală de arsen, galbenă, folosită în pictură; auripigment. (< fr. orpiment)

8. [Scriban] *orpimént, V. auripigment.

9. [Scriban] *auripigmént n., pl. e (lat. auripigmentum, pigment de aur). Min. Sulfură de arsenic (As2 S3), cristalizată în lamele auriĭ, întrebuințată în pictură. – Barb. orpiment (fr. orpiment).

10. [DOOM 3] orpiment s. n.

11. [DOOM 2] orpiment s. n.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

[DTM] orpheoreon (orfeoreon), instrument cu coarde ciupite din sec. 17 de registru (1) grav. De […]
[DTM] Orphika (cuv. germ. [orfika]), pian* portabil de mărime miniaturală, având însă claviatura* obișnuită (cu […]
[MDA2] orpie sf [At: VICIU, GL. / Pl: ~ii / E: nct] (Trs) Pământ desțelenit […]
[DE] ÓRPINGTON (< engl., germ.) subst. Rasă de găini originară din Anglia, crescută pentru producția […]
1. [DE] ORSINI, Felice (1819-1858), revoluționar italian. Membru al asociației „Tânăra Italie”. A a participat […]
1. [DE] OERSTED (ØRSTED) [órstid], Hans Christian (1777-1851), fizician și chimist danez. Fondator (1825) și […]
[DAR] orta-ceauș, orta-ceauși, s.m. (înv.) curier (de regiment). Sursă: DEX online sub licență GNU GPL
[DAR] orta-cușac, orta-cușaci, s.n. și m. (înv.) 1. brâu de păr putat de baltagii. 2. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro