1. [DEX '09] ORONIMIC, -Ă, oronimici, -ce, s. n., adj. (Care denumește) o formă de relief. – De la oronimie.
2. [MDA2] oronimic, ~ă [At: MG I, 73 / Pl: ~ice, ~ice / E: oronimie] 1 sn Denumire topică pentru formele de relief. 2 a (Lin) Care denumește un munte.
3. [DEX '98] ORONIMIC, oronimice, s. n. Denumire toponimică pentru formele de relief. – Din oronimie.
4. [DN] ORONIMIC, -Ă adj. (Lingv.) Care denumește un munte. // s.n. Denumire topică pentru formele de relief. [Cf. fr. oronymique].
5. [MDN '00] ORONIMIC, -Ă s. n., adj. (cuvânt) care denumește o formă de relief; oronim. (< fr. oronymique)
6. [CADE] OR vb. Formă populară pentru VOR: ~ face; ~ vedea.
7. [CADE] *ORANGUTAN(G) sm. 🐒 Maimuță mare, fără coadă, care locuește în insulele Borneo și Sumatra (Simia satyrus) (🖼 3446): îmi mulțămește rînjindu-se grozav și sărind ca un orangutang (ALECS.); Pentru sine-a cumpărat Mare tînără momiță Care-i zic orangutan (DON.) [fr.].
8. [DOOM 3] oronimic1 (desp. o-ro-/or-o-) adj. m., pl. oronimici; f. oronimică, pl. oronimice
9. [DOOM 3] oronimic2 (desp. o-ro-/or-o-) s. n., pl. oronimice
10. [DOOM 2] *oronimic1 (o-ro-/or-o-) adj. m., pl. oronimici; f. oronimică, pl. oronimice
11. [DOOM 2] !oronimic2 (o-ro-/or-o-) s. n., pl. oronimice
12. [DETS] OR-, v. ORO-. □ ~onimic (v. -onimic), adj., care denumește un munte; ~onimie (v. -onimie), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul numelor de munți.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL