1. [DEX '09] OROGENIC, -Ă, orogenici, -ce, adj. Care se referă la orogeneză, care este provocat, aparține sau rezultă prin procesul de orogeneză, privitor la orogeneză; orogenetic. – Din fr. orogénique.
2. [MDA2] orogenic, ~ă a [At: ONCESCU, G. 9 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr orogénique] Referitor la formarea munților prin cutare.
3. [DLRLC] OROGENIC, -Ă, orogenici, -e, adj. (Despre lanțuri de munți) Format într-un geosinclinal.
4. [DN] OROGENIC, -Ă adj. Referitor la formarea munților; orogenetic. [< fr. orogénique].
5. [MDN '00] OROGENIC, -Ă adj. orogenetic. (< fr. orogénique)
6. [DOOM 3] orogenic adj. m., pl. orogenici; f. orogenică, pl. orogenice
7. [DOOM 2] orogenic adj. m., pl. orogenici; f. orogenică, pl. orogenice
8. [DETS] ORO- „munte, montan, alpin”. ◊ gr. oros „munte” > fr. oro-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. oro-. □ ~fil (v. -fil1), adj., (despre plante) care crește pe munți; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante adaptate la mediul alpin; ~fitic (v. -fitic), adj., (despre vegetație) adaptat la condițiile aspre ale munților înalți; ~gen (v. -gen1), s. n., regiune vastă a scoarței terestre în care s-au produs puternice mișcări tectonice, ducînd la apariția unui lanț muntos cutat; ~genetic (v. -genetic), adj., relativ la formarea munților; sin. orogenic; ~geneză (v. -geneză), s. f., ansamblu de fenomene geologice care a determinat formarea lanțurilor muntoase; ~genic (v. -genic), adj., orogenetic*; ~genie (v. -genie1), s. f., ramură a geologiei care studiază formarea lanțurilor muntoase cutate; ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în orografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a configurației munților; ~hidrografie (v. hidro-1, v. -grafie), s. f., disciplină care studiază apele și relieful dintr-o regiune; ~metrie (v. -metrie1), s. f., ramură a geodeziei care se ocupă cu măsurarea înălțimilor; ~morf (v. -morf), adj., (despre sol) format pe roci cu textură grosieră.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL