1. [DEX '09] OROARE, (2) orori, s. f. 1. Sentiment de groază, de dezgust, de repulsie; aversiune, scârbă. 2. Faptă, vorbă sau situație care inspiră groază, repulsie; grozăvie. – Din fr. horreur, lat. horror, -oris.
2. [MDA2] oroare sf [At: NEGULICI / V: (înv) ~oroar[1] sn / Pl: ~ri / E: fr horreur, lat horror, -oris] 1 Sentiment de dezgust și de groază Si: aversiune, repulsie, scârbă. 2-3 (Faptă sau) vorbă care inspiră groază și repulsie Si: grozăvie. 4 Lucru oribil (1).
3. [CADE] *OROARE sf. Groază, grozăvie, grozăvenie: ~a celor văzute îi reveni în minte (D.-ZAMF.); atîtea orori văzuse în închipuirea lui, că se mira cum de n’a înnebunit încă (VLAH.); a face ~, a îngrozi: munca-i făcea ~ (VLAH.) [lat. horrorem].
4. [DLRLC] OROARE, (2) orori, s. f. 1. Sentiment de groază, de dezgust; repulsie, aversiune, scîrbă. Bolnav de o prea mare sensibilitate, poetul avea o oroare fizică de accesul altora de milă, de compătimire sau de familiaritate. CAMIL PETRESCU, N. 57. Avea oroare de bărbații mici. REBREANU, I. 85. 2. Faptă sau vorbă care inspiră groază, repulsie; grozăvie. De ce să ne spunem orori în care nici unul nu crede. DEMETRIUS, C. 54. Oroare!... Capul zboară rostogolit departe Și corpul i se-nfige cu furie-n pămînt. MACEDONSKI, O. I 255. O, durerea de a spune ducă o dată asemenea orori. VLAHUȚĂ, O. AL. II 97.
5. [DN] OROARE s.f. 1. Dezgust, repulsie, groază. 2. Faptă sau vorbă care inspiră repulsie; grozăvie. [Gen. ororii. / < fr. horreur, cf. lat. horror].
6. [MDN '00] OROARE s. f. 1. dezgust, repulsie, groază. 2. faptă, vorbă care inspiră repulsie; grozăvie. (< fr. horreur, lat. horror)
7. [Șăineanu, ed. VI] oroare f. 1. groază; 2. grozăvie: o babă ce oroarele uscaseră ’n lume BOL.
8. [Scriban] *oroáre f., pl. orĭ (lat. horror; fr. horreur, it. orrore. V. oribil, urdoare). Groază, înfiorare, mare frică: a te îngălbeni de oroare. Repulsiune violentă: a avea oroare de răŭ. Grozăvie, caracteru de a fi grozav: oroarea unuĭ incendiŭ. Faptă grozavă: ce oroare!
9. [MDA2] oror sn vz oroare
10. [DOOM 3] oroare s. f., g.-d. art. ororii; (fapte, vorbe, situații) pl. orori
11. [DOOM 2] oroare s. f., g.-d. art. ororii; (fapte, obiecte) pl. orori
12. [DER] oroare (orori), s. f. – Groază. Fr. horreur sau it. orrore.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL