1. [DEX '09] ORIENTAȚIE, orientații, s. f. (Înv.) Orientare. [Pr.: -ri-en-] – Din fr. orientation.
2. [MDA2] orientație sf [At: IORGA, L. II, 91 / V: (iuz) ~iune / P: ~ri-en~ / Pl: ~ii / E: fr orientation] (Îvr) 1-2 Orientare (1-2).
3. [DLRLC] ORIENTAȚIE s. f. (Învechit) Orientare. E om cu păreri proprii, cu sentimente bine definite, cu orientație politică. IORGA, L. II 91.
4. [DN] ORIENTAȚIE s.f. (Rar) Orientare. [< fr. orientation].
5. [MDA2] orientațiune sf vz orientație
6. [Scriban] *orientațiúne f. (fr. orientation). Acțiunea de a saŭ de a te orienta: orientarea e ușoară pin ajutoru busoleĭ. Pozițiunea unuĭ obĭect față de punctele cardinale. Mar. Dispozițiunea pînzelor ca să primească bine vîntu. – Și -áție, dar maĭ des -áre.
7. [DOOM 3] orientație (înv.) (desp. -ri-en-, -ți-e) s. f., art. orientația (desp. -ți-a), g.-d. art. orientației; pl. orientații, art. orientațiile (desp. -ți-i-)
8. [DOOM 2] orientație (înv.) (-ri-en-, -ți-e) s. f., art. orientația (-ți-a), g.-d. art. orientației; pl. orientații, art. orientațiile (-ți-i-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL