1. [DEX '09] ORIENTALISM s. n. Ceea ce caracterizează pe orientali, moravurile, felul de a fi al orientalilor. ♦ (Rar) Ceea ce se referă la Orient și la orientali. ♦ (Rar) Orientalistică. [Pr.: -ri-en-] – Din fr. orientalisme.
2. [MDA2] orientalism sns [At: ȘĂINEANU / P: ~ri-en~ / Pl: ~e / E: fr orientalisme] 1-2 Trăsături care îi caracterizează pe orientali (1-2). 3-6 (Nob) Ceea ce se referă (la orient (2, 5) și) la orientali (1-2). 7 (Rar) Orientalistică.
3. [CADE] *ORIENTALISM sbst. Totalitatea cunoștințelor, obiceiurilor, datinelor popoarelor răsăritene [fr.].
4. [DLRLC] ORIENTALISM s. n. Ceea ce caracterizează pe orientali; moravurile, felul de a fi al orientalilor. (Cu sens peiorativ) Și azi, pe vremea cînd a fost scrisă «O noapte furtunoasă», combinația ridicolă de orientalism și civilizație europeană e în mahala. IBRĂILEANU, SP. CR. 109.
5. [DN] ORIENTALISM s.n. 1. Ceea ce caracterizează popoarele orientale; felul de viață, caracterul, obiceiurile orientalilor. ♦ (Rar) Orientalistică. [Cf. fr. orientalisme].
6. [MDN '00] ORIENTALISM s. n. ceea ce caracterizează pe orientali; felul de viață, caracterul, moravurile orientalilor. ◊ gust pentru lucrurile din Orient. (< fr. orientalisme)
7. [Șăineanu, ed. VI] orientalism n. totalitatea cunoștințelor relative la datinile, istoria și limbile orientale.
8. [Scriban] *orientalízm n., pl. e (d. oriental). Studiu limbilor, istoriiĭ, obiceĭurilor popoarelor din Orient. Gustu lucrurilor din Orient. Fig. Purtare de oriental, tembelîc.
9. [DOOM 3] orientalism (desp. -ri-en-) s. n.
10. [DOOM 2] orientalism (-ri-en-) s. n.
11. [IVO-III] orientalism.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL