1. [DEX '09] ORFEVRU, orfevri, s. m. (Livr.) Meșter care lucrează orfevrărie; aurar. – Din fr. orfèvre.
2. [MDA2] orfevru sm [At: DN3 / Pl: ~ri / E: fr orfèvre] (Liv) Meșter care prelucrează obiecte de aur sau de alte metale prețioase Si: aurar.
3. [DN] ORFEVRU s.m. (Franțuzism) Meșter care lucrează obiecte de aur sau de alte metale prețioase; aurar. [< fr. orfèvre].
4. [MDN '00] ORFEVRU s. m. 1. meșter în lucrări de orfevrărie. 2. (fig.) artist subtil. (< fr. orfèvre)
5. [DCR2] orfevru s. m. Creator de obiecte de artă aplicată de mare finețe, din metal prețios; (fig.) artist subtil ◊ „În traducerea liricelor lui Robert Sabatier, Tașcu Gheorghiu se dovedește același admirabil orfevru, aceeași conștiință subtil adaptabilă la dubla existență a poeziei originale pe care o tălmăcește și la Poezia pur și simplu.” R.lit. 9 V 74 p. 21 (din fr. orfèvre; DN3)
6. [DOOM 3] +orfevru (desp. -fe-vru) s. m., pl. orfevri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL