1. [DEX '09] ORDONANȚARE, ordonanțări, s. f. Acțiunea de a ordonanța și rezultatul ei. – V. ordonanța.
2. [MDA2] ordonanțare sf [At: DDRF / Pl: ~țări / E: ordonanța] 1 Emitere a unui ordin de plată. 2 (Med; îvr) Prescriere.
3. [DLRLC] ORDONANȚARE, ordonanțări, s. f. Acțiunea de a ordonanța și rezultatul ei.
4. [DN] ORDONANȚARE s.f. Acțiunea de a ordonanța și rezultatul ei. [< ordonanța].
5. [DEX '09] ORDONANȚA, ordonanțez, vb. I. Tranz. A dispune plata unei sume prin emiterea unei ordonanțe, a unui ordin de plată. – Din fr. ordonnancer.
6. [MDA2] ordonanța vt [At: DDRF / Pzi: ~țez / E: fr ordonnancer] 1 A emite un ordin de plată. 2 (Med; îvr) A prescrie.
7. [CADE] *ORDONANȚA (-țez) vb. tr. ⚚ A da ordinul de plată, a scrie în josul unui act că se poate plăti suma cuvenită [fr.].
8. [DLRLC] ORDONANȚA, ordonanțez, vb. I. Tranz. A dispune plata unei sume prin emiterea unei ordonanțe, a unui ordin de plată.
9. [DN] ORDONANȚA vb. I. tr. A elibera un ordin de plată (a unei sume). [< fr. ordonnancer].
10. [MDN '00] ORDONANȚA vb. tr. a elibera un ordin de plată (a unei sume). (< fr. ordonnancer)
11. [Șăineanu, ed. VI] ordonanțà v. a ordona efectuarea unei plăți.
12. [Scriban] *ordonanțéz v. tr. (fr. ordonnancer). Daŭ ordonanță să plătească tezauru o sumă anumită. Prescriŭ un remediŭ unuĭ bolnav.
13. [DOOM 3] ordonanțare s. f., g.-d. art. ordonanțării; pl. ordonanțări
14. [DOOM 2] ordonanțare s. f., g.-d. art. ordonanțării; pl. ordonanțări
15. [DOOM 3] ordonanța (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ordonanțez, 3 ordonanțează; conj. prez. 1 sg. să ordonanțez, 3 să ordonanțeze
16. [DOOM 2] ordonanța (a ~) vb., ind. prez. 3 ordonanțează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL