1. [DEX '09] OPĂRITURĂ, opărituri, s. f. Opăreală (2); parte iritată a pielii. – Opări + suf. -tură.
2. [MDA2] opăritură sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: opărit + -tură] 1 Opărire (1). 2 Parte opărită (1) a pielii. 3 (Reg) Paie tocate mărunt, amestecate cu pleavă și opărite, care se întrebuințează pentru hrana vitelor.
3. [CADE] OPĂRITURĂ (pl. -turi) sf. Opăreală: ne mai putînd suferi opăriturile, odată ieși de sub pat (ISP.) [O p ă r i].
4. [DLRLC] OPĂRITURĂ, opărituri, s. f. Opăreală (2); parte a pielii cu o asemenea iritație.
5. [DOOM 3] opăritură s. f., g.-d. art. opăriturii; pl. opărituri
6. [DOOM 2] opăritură s. f., g.-d. art. opăriturii; pl. opărituri
7. [DLR - tomul X] OPĂRITURĂ s. f. 1. Opărire (2); partea opărită a pielii. cf. polizu, ddrf, tdrg. Femeia cu copilul opărit îi pune la opăritură lut frămîntat cu sare ca să scoată focul. șez. ui, 176. Lîna broaștelor... se întrebuințează de babe contra opăriturilor, ib. xv, 52. 2. (Regional) Paie tocate mărunt, amestecate cu pleavă și opărite, care se întrebuințează pentru hrana vitelor (Drăceni – Fălticeni). cf. a vi 10. – pl.: opărituri. – Opări + suf. -tură.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL