1. [MDA2] opăcitură sf [At: N. TEST. (1648), 199v/20 / Pl: ~ri / E: opăci1 + -tură] 1-2 (Reg) Opritură (1-2). 3 (Îvr) Înșelăciune.
2. [DLRLC] OPĂCITURĂ, opăcituri, s. f. (Regional) Apă lină la capătul unui vîrtej. Opăcituri de apă în care undița se lasă de la depărtare pe curent în jos. ANTIPA, P. 227.
3. [DLRM] OPĂCITURĂ, opăcituri, s. f. (Reg.) Apă lină la capătul unui vîrtej. – Din opăci + suf. -(i)tură.
4. [DLRLV] OPĂCITURĂ s. f. (Ban.,Trans. SV) Confuzie, derută.Noi lăsăm aceaste opâcituri și credem și cu adevărat zicem cu beseareca lui Dumnezău NT 1648, 199v. Întăresc opăcitură sa în aleanul învățăturiei derepte. CAT B, 13. Etimologie: opăci + suf. -tură. Vezi și opăci, opăcit, opăcitor.
5. [DLR - tomul X] OPĂCITURĂ s. f. 1. (Regional) Opreliște; opritură. În oboielile sau vîrtejele vrunui obstacol sau opărituri de apă..., undița se lasă... pe curent în jos. atila, p. 227. 2. (Învechit, rar) înșelăciune. Noi lăsăm aceaste opărituri și creadem și cu adevărat zicem cu beseareca lui Dumnezău. n. test. (1648), 199v/20. – pl.: opăcituri. – Opăci1 + suf. -tură.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL