1. [DEX '09] OPTATIV, -Ă, optativi, -e, adj. Care exprimă o dorință. ◊ (Gram.) Mod optativ (și substantivat, n.) = mod al verbului care exprimă acțiunea ca dorită. Propoziție optativă (și substantivat, f.) = propoziție care exprimă o acțiune sau o stare a cărei realizare este dorită. – Din fr. optatif, lat. optativus.
2. [MDA2] optativ, ~ă [At: DDRF / Pl: ~i, ~e / E: optatif lat optativus] (Grm) 1 a (Îs) Modul ~ Mod al verbului care exprimă acțiunea ca dorită. 2 a (Îs) Propoziție ~ă Propoziție care exprimă o acțiune sau o stare a cărei realizare este dorită. 3 sn Mod optativ. 4 sf Propoziție optativă. 5 a Care exprimă o dorință.
3. [CADE] *OPTATIV adj. 1 Care exprimă o dorință ¶ 2 📖 Modul ~, mod al verbului care servă a exprima dorința: aș vrea să plec; ar mînca toată ziua. II. (pl. -ve) sn. Modul optativ [lat.].
4. [DLRLC] OPTATIV, -Ă, optativi, -e, adj. (Gram.; numai în expr.) Mod optativ = mod care exprimă o acțiune dorită. (Substantivat) Realizarea, acțiunii exprimate prin optativ depinde de obicei de o condiție, exprimată sau nu. GRAM. ROM. I 313. Propoziție optativă = propoziție care exprimă o acțiune sau o stare a cărei realizare este dorită. În strînsă legătură cu propozițiile exclamative sînt cele optative, care exprimă o dorință. L. ROM. 1953, nr. 4, 37.
5. [DN] OPTATIV, -Ă adj. Care exprimă o dorință. ♦ (Gram.) Mod optativ (și s.n.) = mod care exprimă o acțiune dorită; propoziție optativă (și s.f.) = propoziție care exprimă o acțiune sau o stare a cărei realizare este dorită. [Cf. fr. optatif, lat. optativus].
6. [MDN '00] OPTATIV, -Ă I. adj. care exprimă o dorință. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție care exprimă o acțiune, o stare a cărei realizare este dorită. II. s. n. mod verbal care exprimă o acțiune dorită. (< fr. optatif, lat. optativus)
7. [Scriban] *optatív, -ă adj. (lat. optativus, d. optare, a dori. V. optez). Care exprimă o dorință: modu optativ, fórmulă optativă. Gram. S. n., pl. e. Modu care arată dorința, ca: aș vrea, aș fi vrut.
8. [DOOM 3] optativ1 adj. m., pl. optativi; f. optativă, pl. optative
9. [DOOM 3] +optativ-condițional1 (desp. -ți-o-) adj. m. (+ s. n.: modul ~); f. optativ-condițională (valoare ~); pl. optativ-condiționale
10. [DOOM 3] +optativ-condițional2 (desp. -ți-o-) s. n., art. optativ-condiționalul
11. [DOOM 2] optativ1 adj. m., pl. optativi; f. optativă, pl. optative
12. [DTL] OPTATIVĂ s. f. (< adj. optativ, -ă, cf. fr. optatif, lat. optativus): propoziție care exprimă dorința sau care cere în răspuns o informație cu privire la dorință. ◊ ~ reală: o. construită cu aspectul optativ (prezent) al modului condițional-optativ-potențial, ca în exemplul „Ar striga... și nu se-ndură” (M. Eminescu). ◊ ~ ireală: o. construită cu aspectul optativ (perfect) al modului condițional-optativ-potențial, ca în exemplul „Ce-ar mai fi citit în liniștea aceea!” ◊ falsă ~: propoziție construită cu unul din verbele a vrea, a dori sau a pofti (care exprimă lexical ideea de dorință) la modul indicativ, ca în exemplele „Vreau o înghețată”, „Doream înțelegere din partea ta”, „Am poftit și eu niște gogoși” (v. și prepoziție).
13. [DTL] OPTATIV, -Ă adj. (cf. fr. optatif, lat. optativus): în sintagmele enunțiativă optativă, interogativă optativă, mod optativ și propoziție optativă (v.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL