1. [MDA2] oproșca vrr [At: CANTEMIR, IST. 33 / Pzi: oproșc / E: ns cf împroșca, bg опръскам] (Îvr) A se împroșca.
2. [Scriban] împróșc, a -á v. tr. (d. proașcă saŭ vsl. prŭškati, prysnonti, a împroșca, a împrăștia; bg. prusnŭ prŭskam, împroșc; sîrb. prskati, a împroșca, praskati, a exploda; rus. prýskatĭ, prýsnutĭ, a împroșca, a țîșni. Cp. cu trăsnesc, trosc). Fac proașcă, azvîrl cu apă, noroĭ, petre, gloanțe ș. a. (mitraliez). Fig. Lovesc ca cu o ploaĭe de loviturĭ: acest ziar împroașcă lumea cu mincĭunĭ. – La Cant. (Ist. ier. 33) opr-.
3. [Scriban] opróșc, a -á, V. împroșc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL