1. [DEX '09] OPRIMARE, oprimări, s. f. Acțiunea de a oprima și rezultatul ei; asuprire, împilare. – V. oprima.
2. [MDA2] oprimare sf [At: DLR / Pl: ~mări / E: oprima] Asuprire.
3. [DLRLC] OPRIMARE, oprimări, s. f. Acțiunea de a oprima; asuprire. V. exploatare. Comuniștii avertizau și învățau pe muncitori să nu aibă încredere în guvernele burghezo-moșierești, care toate urmăresc oprimarea oamenilor muncii. LUPTA DE CLASĂ, 1954, nr. 1, 116.
4. [DN] OPRIMARE s.f. Acțiunea de a oprima și rezultatul ei; asuprire. [< oprima].
5. [DEX '09] OPRIMA, oprim, vb. I. Tranz. A asupri, a împila, a exploata. – Din fr. opprimer.
6. [MDA2] oprima vt [At: DLR / Pzi: oprim / E: fr opprimer, lat opprimare] A asupri.
7. [CADE] *OPRIMA (-im) vb. tr. A asupri, a apăsa, a împila [fr. < lat.].
8. [DLRLC] OPRIMA, oprim, vb. I. Tranz. A asupri, a împila. – V. exploata.
9. [DN] OPRIMA vb. I. tr. A asupri; a împila. [P.i. oprim. / < fr. opprimer, it. opprimere].
10. [MDN '00] OPRIMA vb. tr. a asupri; a împila. (< fr. opprimer, lat. opprimere)
11. [Șăineanu, ed. VI] oprimà v. a apăsa prin violență, prin abuz de autoritate.
12. [Scriban] *oprím, a -á v. tr. (fr. opprimer, d. lat. óp-primo, -primere, -pressum). Asupresc, guvernez pin violență: a oprima un popor. Apes, fac să simtă o neliniște, o sufocare, o greutate: frica îl oprima.
13. [DOOM 3] oprimare (desp. o-pri-) s. f., g.-d. art. oprimării; pl. oprimări
14. [DOOM 2] oprimare (o-pri-) s. f., g.-d. art. oprimării; pl. oprimări
15. [DOOM 3] oprima (a ~) (desp. o-pri-) vb., ind. prez. 1 sg. oprim, 3 oprimă; conj. prez. 1 sg. să oprim, 3 să oprime
16. [DOOM 2] oprima (a ~) (o-pri-) vb., ind. prez. 3 oprimă
17. [IVO-III] oprim.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL