1. [DEX '09] OPOZIȚIONIST, -Ă, opoziționiști, -ste, adj. 1. Care face politică de opoziție. 2. Opus2, contrar. [Pr.: -ți-o-] – Opozițiune + suf. -ist.
2. [MDA2] opoziționist, ~ă a [At: RALEA, S. T. II, 232 / P: ~ți-o~ / Pl: ~iști, ~e / E: opozițiune + -ist] 1 Contrar. 2 Care face politică de opoziție.
3. [DN] OPOZIȚIONIST, -Ă adj. 1. Opus, contrar. 2. Care face politică de opoziție. [Pron. -ți-o-. / et. incertă].
4. [MDN '00] OPOZIȚIONIST, -Ă adj. 1. opus, contrar. 2. care face politică de opoziție. (< opoziție + -/on/ist)
5. [Scriban] *opoziționíst, -ă s. și adj. (d. opozițiune). Care face parte din opozițiune: un opoziționist, ziar opoziționist.
6. [DOOM 3] opoziționist (desp. -ți-o-) adj. m., pl. opoziționiști; f. opoziționistă, pl. opoziționiste
7. [DOOM 2] opoziționist (-ți-o-) adj. m., pl. opoziționiști; f. opoziționistă, pl. opoziționiste
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL