1. [DEX '09] OPOZIȚIONAL, -Ă, opoziționali, -e, adj. Care se opune; de opoziție. ◊ Propoziție circumstanțială opozițională = propoziție subordonată care se opune conținutului regentei prin întregul ei conținut sau numai printr-o parte a lui (predicat, complement etc.). [Pr.: -ți-o-] – Opozițiune + suf. -al.
2. [MDA2] opozițional, ~ă [At: BARIȚIU, P. A. I, 601 / P: ~ți-o~ / Pl: ~i, ~e / E: opozițiune + -al] 1 a Care se opune Si: contrar, opus. 2 (Îs) Complement circumstanțial ~ Complement circumstanțial care arată obiectul sau acțiunea opusă celor exprimate prin subiectul, prin complementul sau prin predicatul propoziției. 3 (Îs) Propoziție circumstanțială ~ă Propoziție subordonată al cărei sens se opune conținutului regentei. 4 smf (Rar) Opozant (2).
3. [DEX '98] OPOZIȚIONAL, -Ă, opoziționali, -e, adj. De opoziție. ◊ Propoziție circumstanțială opozițională = propoziție subordonată care se opune conținutului regentei prin întregul ei conținut sau numai printr-o parte a lui (predicat, complement etc.). [Pr.: -ți-o-] – Opozițiune + suf. -al.
4. [DN] OPOZIȚIONAL, -Ă adj. De opoziție. ♦ Propoziție opozițională (și s.f. ) = propoziție circumstanțială care se opune conținutului regentei. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. oppositionnel, engl. oppositional].
5. [MDN '00] OPOZIȚIONAL, -Ă adj. de opoziție; opozitiv. ♦ complement circumstanțial ~ = complement care desemnează obiectul sau acțiunea căreia i se opune un alt obiect sau acțiune; propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție circumstanțială care exprimă o opoziție față de conținutul regentei. (< fr. oppositionnel, engl. oppositional)
6. [DOOM 3] opozițional (desp. -ți-o-) adj. m., pl. opoziționali; f. opozițională, pl. opoziționale
7. [DOOM 2] opozițional (-ți-o-) adj. m., pl. opoziționali; f. opozițională, pl. opoziționale
8. [DTL] OPOZIȚIONAL, -Ă adj. (cf. fr. oppositionnel, engl. oppositional): în sintagmele circumstanțial opozițional și circumstanțială opozițională (v.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL