1. [DEX '09] OPLOȘIT, -Ă, oploșiți, -te, adj. Care a fost adăpostit, găzduit; pripășit; ascuns. – V. oploși.
2. [MDA2] oploșit, ~ă a [At: M. COSTIN, O. 147 / Pl: ~iți, ~e / E: oploși] 1 Refugiat. 2 Pripășit. 3 Adăpostit.
3. [DLRLC] OPLOȘIT, -Ă, oploșiți, -te, adj. Adăpostit; găzduit, aciuat. Mîni dimineață... vă duceți la Leonte Crețu, stînd oploșiți la pădurăria lui două-trei zile. SADOVEANU, N. P. 116.
4. [DEX '09] OPLOȘI, oploșesc, vb. IV. 1. Refl. A-și găsi refugiu, a se pune la adăpost, a se aciua, a se pripăși. 2. Tranz. A găzdui, a adăposti. ♦ A crea cuiva (prin favoritism) o situație bună; a căpătui, a proteja. – Et. nec.
5. [MDA2] opleși v vz oploși
6. [MDA2] oploși [At: M. COSTIN, O. 72 / V: (reg) ~leși / Pzi: ~șesc / E: nct] 1 vr A se refugia. 2 vr A se pripăși. 3-4 vtr A (se) adăposti. 5 vt A crea cuiva o situație materială Si: a căpătui.
7. [CADE] ❍OPLOȘI (-oșesc) I. vb. tr. Mold. Bucov. A da adăpost, a adăposti: să nu cumva să-mi oploșești pe haita asta (VOR.); ori-ce venetic, în țara asta, este oploșit de dumneavoastră (CRG.). II. vb. refl. A se adăposti, a-și căuta adăpost; a se pripăși: părinții noștri aveau de unde, căci sărăcia nu se oploșise încă la ușa lor (CRG.): pe vremea aceea se oploșise la casa noastră un Turc cu numele Ali (GN.); micul schit al lui Agafton, pe lîngă care se oploșiseră cîțiva călugări (IRG.).
8. [DLRLC] OPLOȘI, oploșesc, vb. IV. 1. Refl. A-și găsi un refugiu, a se pune la adăpost, a se aciua, a se pripăși. Dădea tîrcoale curții și de dragul Marioarei, și în speranța că se va putea oploși și dînsul pe-aici. REBREANU, R. i 175. Se oploșise și el la grajd, fără ca să aibă nici o treabă. DUNĂREANU, N. 118. Ca băiat străin... de unde pînă unde, s-a oploșit de la o vreme într-un sat mare și frumos. CREANGĂ, P. 139. ◊ Fig. Părinții noștri aveau de unde, căci sărăcia nu se oploșise încă la ușa lor, pe cînd știu eu. CREANGĂ, A. 104. 2. Tranz. A strînge de pe drumuri, a găzdui, a adăposti. Ți-am zis să nu oploșești pe nebuna aceea. CONTEMPORANUL, VIII 114. A lua sub aripa sa, a crea o situație, a așeza în slujbă; a căpătui. I-am oploșit în slujbe. SADOVEANU, Z. C. 130.
9. [Șăineanu, ed. VI] oploșì v. Mold. 1. a adăposti: orice venetic este oploșit în țara asta CR.; 2. a căuta un adăpost, a se refugia: sărăcia nu se oploșise încă la ușa lor CR. [Slav. OPLOȘTÕ, a îngrădi].
10. [Scriban] opleșésc și (ob.) oploșésc v. tr. (vsl. oplotiti-oplošton, a’ngrădi, oplotŭ, gard, opletina, bordeĭ, plesti-pleton, a împleti, pletŭ, plotŭ, gard; sîrb. opleti, oplotiti, a’mpleti; rus. oplót, protecțiune. Cp. cu germ. hag, [fr. haie]. gard, față de hegen, a’ngriji. V. copleșesc). Iron. Adăpostesc, protejez. V. refl. Mă adăpostesc, mă pripășesc: Jidaniĭ s’aŭ oploșit în România.
11. [Scriban] oploșésc, V. opleșesc.
12. [DOOM 3] oploși (a ~) (pop.) (desp. o-plo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oploșesc, 3 sg. oploșește, imperf. 1 oploșeam; conj. prez. 1 sg. să oploșesc, 3 să oploșească
13. [DOOM 2] oploși (a ~) (pop.) (o-plo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oploșesc, imperf. 3 sg. oploșea; conj. prez. 3 să oploșească
14. [IVO-III] oploșesc, -șească 3 conj., -șeam 1 imp.
15. [DER] oploși (oploșesc, oploșit), vb. – 1. A adăposti, a găzdui, a apăra, a proteja. – 2. (Vb. refl.) A se refugia, a se ascunde. Origine incertă, dar sigur sl. Pare a fi o simplă var. a lui obloji „a bandaja, a pansa”, din sb. obložiti „a acoperi”, caz în care a se oploși ar însemna „a se acoperi, a se adăposti”. Totuși, Cihac, II, 229 preferă să se pornească de la sl. oplotiti, oploštą „a împleti”, oplotu „gard”; și Tiktin, de la sl. plochu „cîmpie” sau de la sl. pluchu „șobolan de cîmp”, ținînd cont de dificultățile evidente. – Der. oploșeală, s. f. (adăpost, apărare).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL