1. [DEX '09] OPINTIRE, opintiri, s. f. Acțiunea de a (se) opinti; sforțare, efort. – V. opinti.
2. [MDA2] opintire sf [At: ASACHI, S. L. II, 9 / Pl: ~ri / E: opinti] Încordare a puterilor Si: efort, opintitură, sforțare.
3. [CADE] OPINTIRE sf. Faptul de a se o p i n t i, străduință, silință, sforțare: opintirile lui seci erau așa de supărătoare (D.-ZAMF.).
4. [DLRLC] OPINTIRE, opintiri, s. f. Acțiunea de a (se) opinti; sforțare, efort (pentru a împinge, a urni, a ridica etc.). Cu o opintire deznădăjduită, se sculă în picioare, răsturnînd scaunul. HOGAȘ, M. N. 148. El apucă perdeaua de un colț și o smînci cu o opintire îndărătnică, ca s-o tragă la sine. SLAVICI, N. II 187. Pe urmă, cu toate opintirile, bicele, strigătele, am început a merge. NEGRUZZI, S. I 307.
5. [Șăineanu, ed. VI] opintire f. încordarea puterilor fizice sau morale.
6. [DEX '09] OPINTI, opintesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. A face un efort (mare) pentru a împinge, a urni sau a ridica ceva; a-și încorda puterile, a se sforța. 2. Tranz. (Reg.) A sili, a forța un animal să pornească sau să meargă mai repede. ♦ Fig. A îndemna, a îmboldi, a stimula pe cineva. 3. Tranz. A ridica o povară făcând un efort, a sălta cu greutate ceva. 4. Refl. (Rar) A porni cu hotărâre, a se repezi, a se năpusti. – Cf. sl. opĕntĭ.
7. [MDA2] obinti v vz opinti
8. [MDA2] opinti [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 75r/3 / V: (îrg) obi~ / Pzi: ~tesc / E: ns cf slv опѧть] 1 vr (D. ființe) A face un efort pentru a împinge, a umi, a ridica ceva. 2 vr (D. ființe) A-și încorda puterile Si: a se sforța. 3 vt (Reg; c. i. un animal) A sili să pornească sau să meargă mai repede. 4 vt (Reg; c. i. o povară) A ridica făcând un efort. 5 vr (Rar) A porni cu hotărâre Si: a se năpusti, a se repezi. 6 vr (Reg) A voma.
9. [CADE] OPINTI (-tesc) I. vb. tr. A împinge: cum ajunse, frecă ridichea celor 6000 de Ardeleni... și-i opinti peste munți (ISP.). II. vb. intr. și refl. 1 A-și pune toate puterile, a se încorda ca să împingă sau să ridice o greutate: se sgîriase opintind să ridice pe femeia adormită (I.-GH.); îl înhăță de hartanele zăbunului, opintindu-se să-l dea pe spate (DLVR.); odată se opinti din toate puterile, ridică în sus pe zmeu... și-l băgă în pămînt (ISP.) ¶ 2 A se sili, a se strădui: aprigii năvălitori se opintesc să răzbată înainte (VLAH.) [vsl. *opętiti].
10. [DLRLC] OPINTI, opintesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre ființe) A-și aduna, printr-o sforțare, toată puterea fizică, a face un efort (mare) pentru a împinge, a urni sau a ridica ceva. Într-un tîrziu, Rizea se opinti să se ridice și Marinică îl ajută. DUMITRIU, N. 120. Pisicuța se opintea din greu și răsufla des. HOGAȘ, M. N. 159. Boi plăvani, în cîte șese, Trag, se opintesc în juguri. ALECSANDRI, O. 176. ◊ (Metaforic, despre lucruri) Trenurile se opinteau pe liniile înfundate. PAS, Z. IV 47. ◊ Intranz. Patru bat, opt opintesc, Mii și sute se clătesc (Berbecii cînd se bat în capete). SADOVEANU, P. C. 11. Opintea și sufla greu, Și cotiga scîrțîia. ALECSANDRI, P. P. 98. 2. Tranz. fact. (Regional) A sili, a forța un animal (cu biciul etc.) să pornească, să meargă mai iute. Bici de sîrmă el scotea Și pe negrul opintea, Șapte stînjini că sărea. ALECSANDRI, P. P. 107. ◊ Fig. (Cu privire la persoane) A îndemna, a îmboldi, a stimula. Păcat că nu l-am opintit mai sus cu tîrgu. ALECSANDRI, T. 270. 2. Tranz. (Cu privire la o povară) A ridica făcînd un efort, a sălta (cu greutate). Bărbații au opintit sus povara destul de ușoară. SADOVEANU, B. 267. Mihu deodată în loc se oprește, Pe Ianuș sucește, Sus îl opintește. ALECSANDRI, P. P. 67. ◊ Refl. reciproc. Ei de brîie s-apucau Și la luptă se luau, Cînd în loc Mi se-nvîrteau, Cînd în sus Se opinteau. ALECSANDRI, P. P. 25.
11. [Șăineanu, ed. VI] opintì v. 1. a pune toată puterea: boii trag, se opintesc la juguri AL. 2. fig. a face tot ce se poate spre a ajunge la un scop, a căuta din răsputeri. [Slav. *OPETITI, din OPETĬ, înapoi].
12. [Scriban] opintésc (mă) v. refl. (vsl. *opentiti, d. o-pentĭ, înapoĭ; vŭ-spentiti, a împedeca, d. penti-pinon, a răstigni; rus. pĕátitĭ, a împinge înapoĭ. V. opincă, pinten, pripon, sponcă). Mă sforțez din toate puterile: boiĭ se opintesc să tragă. Fig. El se opintea să ajungă deputat. – Și mă opîntesc.
13. [DOOM 3] opintire s. f., g.-d. art. opintirii; pl. opintiri
14. [DOOM 2] opintire s. f., g.-d. art. opintirii; pl. opintiri
15. [DOOM 3] +opinti (a se ~) (a se sforța) vb., ind. prez. 1 sg. mă opintesc, 3 sg. se opintește, imperf. 1 sg. mă opinteam; conj. prez. 1 sg. să mă opintesc, 3 să se opintească; imper. 2 sg. afirm. opintește-te; ger. opinintindu-mă
16. [DOOM 3] opinti (a ~) (a forța un animal, a îmboldi) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opintesc, 3 sg. opintește, imperf. 1 opinteam; conj. prez. 1 sg. să opintesc, 3 să opintească
17. [DOOM 2] opinti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opintesc, imperf. 3 sg. opintea; conj. prez. 3 să opintească
18. [DER] opinti (tesc, opintit), vb. – 1. A se forța, a face un efort. – 2. (Vb. refl.) A (se) sili, a-și da silința. – 3. A porni, a se urni, a mișca. Sl., dar lipsește veriga imediată. E vorba probabil de un der. din sl. pęti, piną „a pune cruciș”, de tipul *opętiti (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 228; Tiktin), cu sensul „a se împotrivi” sau „a se opune”, cf. opęti „a acoperi, a pune deasupra” › opincă. – Der. opinteală, s. f. (efort).
19. [DLRLV] OPINTI vb. (Mold.) A sili, a forța, a obliga. A: Să nu asculți diiavolul cela ce va să te vlndză cînd le openteaște să-ți arăți lucrurile ceale bune pentru folosul altora. L SEC. XVII, 133v. Unul mă împungea în coaste cu deagetul a deșartei măriri și mă opentiia să spuiu vro videanie sau vrun lucru ce făcusă în pustie. L SEC. XVII, 134r. // B: Să nu asculți diiavolul cela ce va să te vînză cînd te opinteaște să-ț arăți lucrurile ceale bune pentru folosul altora. L ante 1693, 211r; cf. L ante 1693, 211r. Etimologie: cf. sl. opętĭ „îndărăt, înapoi”. Cf. n ă s l i (1).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL