1. [DEX '09] ONOMATOPEIC, -Ă, onomatopeici, -ce, adj. (Despre cuvinte, fraze, versuri etc.) Cu caracter de onomatopee, format din onomatopee; imitativ, onomatopoetic. [Pr.: -pe-ic] – Din fr. onomatopéique.
2. [MDA2] onomatopeic, ~ă a [At: IBRĂILEANU, S. L. 178 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr onomatopéique] (D. cuvinte, fraze, versuri etc.) 1 Privitor la onomatopee Si: onomatopoetic (1). 2 Cu caracter de onomatopee Si: onomatopoetic (2). 3 Format din onomatopee Si: onomatopoetic (3). 4 Imitativ.
3. [CADE] *ONOMATOPEIC adj. 📖 Format prin onomatopee.
4. [DLRLC] ONOMATOPEIC, -Ă, onomatopeici, -e, adj. (Despre un cuvînt, o frază, un vers etc.) Cu caracter de onomatopee; imitativ. Ghicitorile care conțin elemente onomatopeice îmbogățesc sfera de cunoștințe a copilului. L. ROM. 1953, nr. 2, 54.
5. [DN] ONOMATOPEIC, -Ă adj. Cu însușiri de onomatopee; imitativ. [Pron. -pe-ic. / cf. fr. onomatopéique].
6. [MDN '00] ONOMATOPEIC, -Ă adj. cu caracter de onomatopee; imitativ. (< fr. onomatopéique)
7. [Șăineanu, ed. VI] onomatopeic a. relativ la, compus din onomatopee.
8. [Scriban] *onomatopéic, -ă adj. (d. onomatopeĭe). Relativ la saŭ format pin onomatopeĭe, imitativ: a cîrîi e un cuvînt onomatopeic. Adv. Pin onomatopeĭe.
9. [DOOM 3] onomatopeic (desp. -pe-ic) adj. m., pl. onomatopeici; f. onomatopeică, pl. onomatopeice
10. [DOOM 2] onomatopeic (-pe-ic) adj. m., pl. onomatopeici; f. onomatopeică, pl. onomatopeice
11. [IVO-III] onomatopeic.
12. [DTL] ONOMATOPEIC, -Ă adj. (cf. fr. onomatopéique): în sintagmele cuvânt onomatopeic și teorie onomatopeică (v.).
13. [DLR - tomul X] ONOMATOPEIC, -Ă adj. (Despre cuvinte, fraze, versuri etc.) Privitor la onomatopee, cu caracter de onomatopee, format din onomatopee; imitativ. Onomatopeicul „ropot” e întărit, în sonoritatea lui, ...prin sonoritatea „clopot”. ibrăileanu, s. l. 178. Sînt limbi, cum e bunăoară cea bască, în care coloritul onomatopeic are un rol fonologie. pușcariu, l. r. i, 99, Cf. 202. Numărul creațiilor onomatopeice este cu atît mai mare, cu cît vorbirea are caracter mai familiar și mai popular. iordan, stil. 93. Ghicitorile care conțin elemente onomatopeice îmbogățesc sfera de cunoștințe a copilului. l. rom. 1953, nr. 2, 54. La verbele onomatopeice cu infinitivul în -i se constată existența unor variante cu -îi (-ăi) și -ii după consoanele ș, j și ț. scl 1956, 139. Stăruie... asupra teoriei onomatopeice a lui Leibniz. l. rom. 1959, nr. 2, 111. – Pl.: onomatopeici, -ce. – Din fr. onomatopéique.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL