1. [DEX '09] ONOMASIOLOGIC, -Ă, onomasiologici, -ce, adj. Care se referă la onomasiologie, privitor la onomasiologie. [Pr.: -si-o-] – Din onomasiologie.
2. [MDA2] onomasiologic, ~ă a [At: L. ROM. 1960, nr. 4,4 / Pl: ~ici, ~ice / E: onomasiologie] 1 Care se referă la onomasiologie. 2 Privitor la onomasiologie.
3. [DN] ONOMASIOLOGIC, -Ă adj. Referitor la onomasiologie. [Pron. -si-o-. / cf. germ. onomasiologisch].
4. [DOOM 3] onomasiologic (desp. -si-o-) adj. m., pl. onomasiologici; f. onomasiologică, pl. onomasiologice
5. [DOOM 2] onomasiologic (-si-o-) adj. m., pl. onomasiologici; f. onomasiologică, pl. onomasiologice
6. [DLR - tomul X] ONOMASIOLOGIC, -Ă adj. Care se referă la onomasiologie, privitor la onomasiologie. Începuturi ale unei concepții onomasiologice a vocabularului se găsesc încă în antichitate sub forma unor colecții de sinonime. l. rom. 1960, nr. 4, 4. – pl.: onomasiologici, -ce. – De la onomasiologie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL