1. [DEX '09] OMOGENIZARE, omogenizări, s. f. Acțiunea de a omogeniza și rezultatul ei. ♦ Operație de amestecare a componenților unui sistem eterogen pentru a se obține un amestec care să aibă aceeași compoziție mijlocie în toată masa lui. ♦ Încălzire prelungită, la temperaturi înalte, a oțelurilor, pentru a obține difuzarea în toată masa lor a părticelelor de altă compoziție; tratament termic aplicat anumitor aliaje în scopul realizării omogenității lor fizice, chimice, structurale. ♦ Concordanță, unitate a sonorității vocilor într-un cor. [Var.: omogeneizare s. f.] – V. omogeniza.
2. [MDA2] omogenizare sf [At: DT / V: ~nei~ / Pl: ~zări / E: omogeniza] 1 Aducere în stare de omogenitate (1). 2 Egalizare. 3 (Teh) Operație de amestecare a componenților unui sistem eterogen, pentru a obține un amestec care să aibă aceeași compoziție în toată masa lui. 4 Încălzire a oțelurilor la temperaturi înalte, pentru a obține difuzarea în toată masa lor a particulelor de altă compoziție.
3. [DLRLC] OMOGENIZARE s. f. v. omogeneizare.
4. [DN] OMOGENIZARE s.f. Acțiunea de a omogeniza și rezultatul ei. ♦ Amestecare a componenților unui sistem eterogen spre a se obține un amestec cu aceeași compoziție în toată masa lui. ♦ Tratament termic care se aplică oțelurilor pentru a se obține difuziunea în toată masa a părticelelor de altă compoziție. ♦ Concordanța, unitatea sonorității vocilor într-un cor. [Var. omogeneizare s.f. / < omogeniza].
5. [MDN '00] OMOGENIZARE s. f. 1. acțiunea de a omogeniza. ◊ amestecare a componenților unui sistem eterogen spre a se obține un amestec cu aceeași compoziție în toată masa lui. 2. (metal.) tratament termic care se aplică anumitor aliaje pentru a se obține omogenitate fizică, chimică și structurală a materialului. 3. concordanță, unitate a sonorității vocilor într-un cor. (< omogeniza)
6. [DEX '09] OMOGENEIZA vb. I v. omogeniza.
7. [DEX '09] OMOGENEIZARE s. f. v. omogenizare.
8. [DEX '09] OMOGENIZA, omogenizez, vb. I. Tranz. A face (să fie) omogen, a aduce în stare de omogenitate; p. ext. a egaliza, a uniformiza. [Var.: omogeneiza vb. I] – Omogen + suf. -iza. Cf. fr. homogénéiser.
9. [MDA2] omogeneiza v vz omogeniza
10. [MDA2] omogeneizare sf vz omogenizare
11. [MDA2] omogeniza vt [At: CONTEMP. 1948 nr 113, 9/4 / V: (iuz) ~nei~ / Pzi: ~zez / E: omogen + -iza] 1 A face să fie omogen. 2 (Pex) A uniformiza.
12. [DLRLC] OMOGENEIZA, omogeneizez, vb. I. Tranz. A face să fie omogen, a aduce în stare de omogeneitate; p. ext. a egaliza, a uniformiza. – Variantă: omogeniza vb. I.
13. [DLRLC] OMOGENEIZARE, omogeneizări, s. f. (Tehn.) Operație de amestecare a componenților unui sistem eterogen, pentru a obține un amestec care să aibă aceeași compoziție mijlocie în toată masa lui. ♦ Încălzire prelungită, la temperatură înaltă, a oțelurilor, pentru a difuza în toată masa părticelele de altă compoziție. – Variantă: omogenizare s. f.
14. [DLRLC] OMOGENIZA vb. I v. omogeneiza.
15. [DN] OMOGENEIZA vb. I. v. omogeniza.
16. [DN] OMOGENEIZARE s.f. v. omogenizare.
17. [DN] OMOGENIZA vb. I. tr. A face omogen; a uniformiza. [Var. omogeneiza vb. I. / cf. fr. homogénéiser].
18. [MDN '00] OMOGENIZA vb. tr. a face omogen; (p. est.) a egaliza, a uniformiza. (după fr. homogénéiser)
19. [DOOM 3] omogenizare s. f., g.-d. art. omogenizării; pl. omogenizări
20. [DOOM 2] omogenizare s. f., g.-d. art. omogenizării; pl. omogenizări
21. [DOOM 3] omogeniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. omogenizez, 3 omogenizează; conj. prez. 1 sg. să omogenizez, 3 să omogenizeze
22. [DOOM 2] omogeniza (a ~) vb., ind. prez. 3 omogenizează
23. [DLR - tomul X] OMOGENIZARE s. f. 1. Acțiunea de a omogeniza și rezultatul ei. Spectacolul este însă caracteristic pentru efortul depus de membrii ansamblului în vederea omogenizării lor artistice. contemp. 1960, nr. 715, 4/6. 2. (Tehn.) Operație de amestecare a componenților unui sistem eterogen, pentru a obține un amestec care să aibă aceeași compoziție mijlocie în toată masa lui. cf. dt, dm. ♦ Încălzire prelungită, la temperaturi înalte, a oțelurilor, pentru a obține difuzarea în toată masa lor a părticelelor de altă compoziție. cf. dt, dm, der. – pl.: omogenizări. – Și: omogeneizare s. f. DL. – v. omogeniza.
24. [DLR - tomul X] OMOGENIZA vb. I. Tranz. A face să fie omogen, a aduce în stare de omogenitate; p. ext. a egaliza, a uniformiza. Actorii mai în vîrstă au o diversitate de stiluri de joc, care greu poate fi omogenizată, contemp. 1948, nr.113, 9/4. – prez. ind.: omogenizez. – Și: omogeneiza vb. I. DL. – Omogen + suf. -iza.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL