1. [MDA2] ometoi sm [At: VLASIU, A. P. 343 / V: (reg) omăt~[1], ~tioi / Pl: ~ / E: om] 1-2 (Reg; șdp) Omoi (1-2).
2. [DLRLC] OMETOI, ometoi, s. m. (Regional) Om mare de stat, matahală, găligan. Au intrat îndată după el, degerați, cu mustățile în sloiuri și cu genele în virfuri de ace, patru ometoi lungi, cu halebărzile în mîini. VORNIC, O. 25.
3. [DLRM] OMETOI, ometoi, s. m. (Reg.) Om mare de statură; matahală. – Din oamet (înv.) + suf. -oi.
4. [MDA2] omățoi[1] sm vz ometoi
5. [MDA2] ometioi sm vz ometoi
6. [DAR] ometoi, ometoi, s.m. (reg.) ometeu, omoi.
7. [DLR - tomul X] OMETOI s. m. (Regional) Omoi. Ție nu ți-o fost frică de un ometoi ca ăla? vlasiu, a. p. 343. Tu, un omătoi gros și lung, ...cum te-ai lăsat tu bătut de băiatul ăsta subțire? bănuț, t. p. 182. Au intrat îndată după el... patru ometoi lungi, cu halebărzile în mîini. vornic, o. 25. – PI.: ometoi. – Și: omătoi, ometioi (Mat. dialect. i, 83) s. m. – De la om.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL