1. [MDA2] ometeu sm [At: LB / V: (reg) ~elt~, (Ban) omot~ / Pl: ~ei / E: om] 1-2 (Reg; șdp) Omoi (1-2).
2. [CADE] OMETEU sm. augm. OM. Om mare, mătăhălos: tu un ~ cît un urs și eu o muiere slabă (RET.).
3. [MDA2] omelteu sm vz ometeu
4. [MDA2] omoteu sm vz ometeu
5. [DAR] ometeu, ometei, s.m. (reg.) augmentativ al lui om; omoi, om uriaș.
6. [DLR - tomul X] OMETEU s. m. (Regional) Omoi. Cf. lb, POLIZU, DDRF, GHEȚIE, R. m., BARCIANU, ALEXI, w., tdrg, cdde. Mă gîndesc... la omelteii aceia mari și cumpliți. lăncrănjan, c. i, 37, cf. ii, 87. Tu un ometeu cît un urs și eu o muiere slabă. reteganul, p. i, 2, cf. Mat. dialect, i, 25, 83. – PI.: ometei. – Și: omelteu, (Ban.) omoteu (cdde) s. m. – De la om.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL