1. [MDA2] olălăire sf [At: LB / V: (reg) h~, hololoi~, olăire[1] / Pl: ~i / E: olălăi] (Îrg) Văicăreală.
2. [MDA2] holălăi v vz olălăi
3. [MDA2] olăire[1] sf vz olălăire
4. [MDA2] olălăi2 vi [At: KLEIN, D. 63 / V: (reg) h~, ~lui / Pzi: ~esc / E: ns cf lălăi] (Îrg) 1 A face gălăgie Si: a țipa, a urla. 2 A se văicări.
5. [MDA2] olălui v vz olălăi2
6. [DLR - tomul X] OLĂLĂIRE s. f. (Învechit și regional) Acțiunea de a olălăi; văicăreală, tînguire. cf. lb, polizu, lm. – pl.: olălăiri. – Și: olăire (lm), holălăire (lb, lm), hololoire (lm) s. f. – v. olălăi.
7. [DLR - tomul X] OLĂLĂl vb. IV. intranz. (Învechit și regional) A face gălăgie, a țipa, a urla; a se văicări, a se tîngui. cf. klein, d. 63, lb, polizu, pontbriant, d., lm, ddrf, gheție, r. m., barcianu, Alexi, w., rev. crit. iii, 163. – prez. ind.: olălăiesc. – Și: holălăi (klein, d. 63, pontbriant, d., lm, alexi, w.), olălui (lb) vb. IV. – cf. lălăi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL