1. [DEX '09] OLĂCĂI vb. IV v. olecăi.
2. [DEX '09] OLECĂI, olecăi, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se văita, a se văicări, a se tângui. [Prez. ind. și: olecăiesc. – Var.: olăcăi, olicăi vb. IV] – Din oleo.
3. [DEX '09] OLICĂI vb. IV v. olecăi.
4. [MDA2] olăcăi v vz olecăi
5. [MDA2] olecăi [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 52r/5 / V: (reg) d~, olăc~, ~cui, (cscj) olicăia, olic~, olicări, oligăi, oligări, oric~, oricări / Pzi: ~esc / E: oleo] 1-2 vtr (Îrg) (A face pe cineva să se vaite sau) a se văita.
6. [MDA2] olecui v vz olecăi[1]
7. [MDA2] olicăi v vz olecăi
8. [MDA2] olicăia v vz olecăi
9. [MDA2] olicări v vz olecăi
10. [MDA2] oligăi v vz olecăi
11. [MDA2] oligări v vz olecăi
12. [MDA2] oricăi v vz olecăi
13. [MDA2] oricări v vz olecăi
14. [CADE] OLECĂI 👉 OLICĂI.
15. [CADE] OLICĂI, OLECĂI (-ăesc) vb. refl. ‼ intr. Mold. A se boci, a se aoli: cînd tragi sorocoveții la musteață, de ce nu te olicăești atîta? (CRG.); sunetul fiarălor și a obezilor jalnic glasul robiei olicăesc (CANT.); dacă vede și vede, plînge copilul, plînge și se olicăește (R.-COD.).
16. [DLRLC] OLĂCĂI vb. IV v. olicăi.
17. [DLRLC] OLICĂI, olicăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se văita, a se văicări, a se tîngui. Cînd tragi sorocoveții la musteață, de ce nu te olicăiești atîta? CREANGĂ, A. 17. – Variante: olăcăi (ȘEZ. XIII 1), olecăi (MAT. FOLK. 551) vb. IV.
18. [Șăineanu, ed. VI] olicăì v. Mold. a se văita; nu te mai olicăi atâta! CR. [Cf. bulg. OLELEČA (serb. LELEKATI), a se tângui].
19. [Scriban] olecăĭésc și olicăĭésc (mă) v. refl. (d. oleo, ca și sîrb. lelekati, d. lele, aoleŭ, și bg. olelikam, d. olelé). Mold. Vechĭ. Azĭ iron. Mă vait.
20. [Scriban] olicăĭésc, V. olecăĭesc.
21. [DOOM 3] olecăi (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă olecăi/mă olecăiesc, 3 sg. se olecăie/se olecăiește, imperf. 1 sg. mă olecăiam; conj. prez. 1 sg. să mă olecăi/să mă olecăiesc, 3 să se olecăie/să se olecăiască; imper. 2 sg. afirm. olecăie-te/olecăiește-te; ger. olecăindu-mă
22. [DOOM 2] !olecăi (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se olecăie/se olecăiește, imperf. 3 sg. se olecăia; conj. prez. 3 să se olecăie/să se olecăiască
23. [DLRLV] OLECĂI vb. (Mold., ȚR, Trans. S) A se văita, a se văicări, a se tîngui. A: Iară voi veț văieta de durearea inemii voastre și de z(d)robi-tura sufletului vel olecăi-vă. DP, 23v. S-au mărsu amîndoi pre la țoti domnii... olecăindu-să. IT 1689, 120r; cf. DOSOFTEI, VS; NECULCE. B: Au mersu amîndoi pre la toți domnii și crai<i> elineșli, plîngînd cu amar și olecăindu-se. IT 1758, 127v. C: Iar într-o zi, supărîndu-l foarte tare, au început bătrînul a să olecăii și a zice dracului: " Pînă cînd nu mă lași în pace? LIM., 19r. Au mers amîndoi pre la toți craii și domnii elinești, plîngînc cu amar și olecăindu-să. IT 1767, 6v. Etimologie: oleo. Vezi și olecăios, olecăire, olecăit, olecăitură. Cf. b o c i, c î n t a, g l ă s i, r u g u c i 1.
24. [DLR - tomul X] OLECĂI vb. IV. Refl. (Învechit și regional) A se văita, a se văicări, a se tîngui. Ș-au udatu-ș veșmintele de pre sine cu lacrămile, olecăindu-să. dosoftei, v. s. octombrie 52r/5, cf. noiembrie 117v/31. Pre nime din boieri să nu-i audză... olecăindu-să că sint timpurile grele. neculce, l. 320, cf. cihac, ii, 227. Nu te mai olicăi atîta. După vreme rea a fi el vreodată și senin. creangă, p. 234, cf. ddrf, gheție, R. m., ȘĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W. Nu să mai vaite și să olicăiască. pop., ap. gce ii, 138/34. Am plîns Și m-am olicăit. marian, na. 379. Și să vaită, Să olăcăiește. Mat. folk. 565. Și auzi țipindu-se, Văicărindu-se Și oligăindu-se. id. 584. Cine țipă și se văicărește Și se oligărește? id. 585. Și numai pentru atîta te olicăi și te văicări? i. cr. iv, 109, cf. graiul, i, 300, griGORIU-RIGO, m. P. I, 131, PĂSCULESCU, L. P. 168. Nu te văita, nu te dolecăi. șez. xx, 149, cf. Gr. s. v, 103, pamfile, s. v. 41. Se-ntoarseră de la bordei, olicăindu-se și văicărindu-se. plopșor, c. 45, cf. candrea, f. 357, l. costin, Gr. băn. 150, TOMESCU, GL., ALRT 11, 275. ◊ Fig. Munții... unul cătră altul se olecăiră. cantemir, ist. 170. ◊ intranz. Florică! ce olicăiezi, Pentru ce te văierezi? marian, d. 269. Mă-ntîlnii cu... cutare în cale Plîngînd și olecuind. grigoriu-rigo, m. p. i, 131. ♦ tranz. fact. A face pe cineva să se văicărească, să plîngă. Să n-o mai ciupiți, Să n-o mai necăjiți, Să n-o mai olecăiți. Mat. folk. 596. – prez. ind.: olecăiesc. – Și: olicăi, olăcăi, olecui, dolecăi, oligăi, oligări, olicări (coman, gl.), oricăi (Gr. s. v, 137), oricări (ib) vb. IV; olicăia (prez. ind. olicăiez) vb. I. – De la oleo.
25. [DLR - tomul X] OLICĂI vb. IV v. olecăi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL