1. [MDA2] oltoi1 s vz altoi1
2. [MDA2] oltoi2[1] v vz altoi2
3. [CADE] OLTOI 👉 ALTOI.
4. [Șăineanu, ed. VI] oltoì v. Mold. și Tr. V. altoi.
5. [DEX '09] ALTOI2, altoiesc, vb. IV. Tranz. 1. A introduce o ramură a unei plante în țesutul alteia, stabilind astfel un contact între țesuturile lor generatoare pentru a da plantei altoite însușirile altoiului. 2. (Fam.) A bate, a lovi, a plesni pe cineva. [Var.: (reg.) hultui vb. IV] – Din magh. oltani.
6. [DEX '09] ALTOI1, altoaie, s. n. Ramură mică detașată dintr-o plantă-mamă, folosind la altoire. ♦ Plantă altoită. ♦ Plantă cultivată pentru a servi la altoire. [Pl. și: altoiuri] – Din magh. oltvány.
7. [DEX '09] HULTUI vb. IV v. altoi2.
8. [MDA2] altoan sn vz altoi1
9. [MDA2] altoană sf vz altoan[1]
10. [MDA2] altoi2 vtr [At: PRAV. MOLD. 12/2 / V: ~tui2, (Trs) oltui, (Mol) ultoi, ultui, holtui, hultui / Pzi: ~esc / E: mg oltani] 1 A introduce vlăstarul unei plante într-o altă plantă, de obicei de o specie inferioară, pentru ca aceasta să producă floarea și rodul celei dintâi. 2 A transforma prin altoire (1). 3 (Fig) A sădi, în sufletul cuiva, o anumită însușire. 4 (Reg) A vaccina. 5 (Fam) A da o lovitură zdravănă cuiva. 6-7 (Pex) A bate (zdravăn) pe cineva.
11. [MDA2] altoi1 [At: PRAV. MOLD. 15/1 / V: ~tui1, ol~, ul~, (reg) altoan, (Ban) olton, oltoan, oltan, ultoan, hultoan, hultuan sn (css) altoană, ultoană, hultoană, hultuoană, hultuana sf / Pl: ~toaie, ~uri, ~toi / E: mg oltovany, oltvany[1]] 1 sn (Hor) Altoire. 2 sm (Med; iuz) Vaccin. 3 sn (Hor) Planta altoită, după ce s-a prins și a crescut. 4 sn Pepinieră de altoaie. 5 sn Mlădiță cu care se altoiește.
12. [MDA2] altui1 snm vz altoi1
13. [MDA2] altui2 v vz altoi2
14. [MDA2] holtui v vz altoi
15. [MDA2] hultoan, ~ă snf vz altoi1
16. [MDA2] hultuan, ~ă sn, sf vz altoi1
17. [MDA2] hultui v vz altoi2
18. [MDA2] hultuoană sf vz altoi1
19. [MDA2] oltan sn vz oltoi
20. [MDA2] oltăni[1] v vz altoi2
21. [MDA2] oltoan sn vz altoi1
22. [MDA2] oltoane[1] s vz altoi1
23. [MDA2] olton sn[1] vz altoi
24. [MDA2] oltoni[1] v vz altoi
25. [MDA2] oltui v vz altoi2
26. [MDA2] ultăni v vz altoi
27. [MDA2] ultoaie[1] sf vz altoi
28. [MDA2] ultoan sn vz altoi
29. [MDA2] ultoană sf vz altoi
30. [MDA2] ultoane sf vz altoi
31. [MDA2] ultoanie sf vz altoi
32. [MDA2] ultoi1 sn vz altoi
33. [MDA2] ultoi2 v vz altoi
34. [MDA2] ultui v vz altoi
35. [MDA2] ultuoană sf vz altoi
36. [CADE] ALTOI, Mold. Trans. OLTOI (-oesc) I. vb. tr. 1 🌿 A lua dintr’o plantă o mlădiță și a o introduce, făcîndu-se o tăietură, într’o altă plantă, pentru a da acesteia calitățile celei dintîiu și a-i înnobila speța ¶ 2 Fig. A împlînta, a face să trăească în ceva, în cineva (o însușire): mîndrie pe care a știut s’o altoiască adînc și în jalea și în veselia ostașului romîn (ODOB.) ¶ 3 🩺 A vaccina. II. vb. refl. familiar A se schimba prin introducerea unui element nou: de cînd obiceiurile noastre s’au altoit cu „parole d’honneur” altoiul a corupt în parte vechea și curata simplitate (I.-GH.) [ung. oltani].
37. [CADE] ALTOIU (pl. -oiuri) sn. și (pl. altoi) sm. 1 🌿 Mlădiță care se pune într’o plantă pentru a fi altoită (🖼 86) ¶ 2 🌿 Pom altoit ¶ 3 familiar Ce se împlîntă, ce e pus să trăească în sufletul cuiva: În om se pun altoaie Cînd rele și cînd bune (VAC.) ¶ 4 🩺 Vaccin [ung. oltovány].
38. [CADE] ALTUI... = ALTOI...
39. [CADE] OLTOAN... 👉 ALTOAN...
40. [CADE] OLTOIU = ALTOIU: Așa negri, frumușei Ca cireșele’n ~ (IK.-BRS.).
41. [CADE] †ULTUI (-uesc) vb. tr. = ALTOI: cînd mîncăm de trupul cel sufletesc a Domnului Hristos, atunci ne ultuim și ne lipim întru Domnul Hristos (VARL.).
42. [DEX '96] HULTUI vb. IV V. altoi2.
43. [DLRLC] ALTOI1, (2) altoaie, s. n. 1. Altoire. Școala face omul om și altoiul pomul pom. 2. Mică ramură detașată de pe o plantă-mamă pentru a folosi la altoire. Un altoi de piersic. ◊ Fig. Zîna mea deprinsă cu tristeți, Pune peste jale nou altoi: Bucurii să cînți și să te-nveți Toboșar al timpurilor noi! BENIUC, în POEZ. N. 51. ♦ Plantă altoită. Mere de altoi. ♦ Plantă (de soi bun) cultivată anume pentru a servi la altoire. În toate comunele rurale ar fi bine ca să se... facă pepinieră de... altoaie de cele mai variate specii de poame. I. IONESCU, M. 260. – Pl. și: altoiuri.
44. [DLRLC] ALTOI2, altoiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la portaltoi sau la planta altoită) A introduce o rămurică (anume aleasă) a unei plante în țesutul alteia, stabilind în modul acesta un contact între țesuturile lor generatoare, cu scopul de a da plantei altoite însușirile (mai valoroase) ale altoiului. V. grefa. Am altoit un măr cu un gutui. Am altoit un cais pe un prun. ◊ Fig. (Cu privire la o însușire) Povestitorul a știut, cu tainic meșteșug, s-o altoiască adînc [mîndria] și în jalea și în veselia ostașului romîn. ODOBESCU, S. II 530. 2. (Familiar) A da cuiva o lovitură; a plesni, a bate. Răsări... unul cu căciulă ponosită... – Stai, neică, să-l altoiesc și eu pe barosan, spuse, încercînd să se apropie. PAS, L. I 256. – Variantă: (Mold.) hultui (ALECSANDRI, T. 368) vb. IV.
45. [DLRM] ALTOI1, (2) altoaie, s. n. 1. Altoire. 2. Ramură mică detașată dintr-o plantă-mamă, folosind la altoire. ♦ Plantă altoită. ♦ Plantă cultivată pentru a servi la altoire. [Pl. și: altoiuri] – (1) Postverbal al lui altoi, (2) magh. oltvány.
46. [DLRM] ALTOI2, altoiesc, vb. IV. Tranz. 1. A introduce o ramură a unei plante în țesutul alteia, stabilind astfel un contact între țesuturile lor generatoare, în scopul de a da plantei altoite însușirile altoiului. 2. (Fam.) A bate pe cineva; a lovi, a plesni. [Var.: (reg.) hultui vb. IV] – Magh. oltani.
47. [Șăineanu, ed. VI] altoì v. 1. a sădi un altoiu; 2. a vaccina, a împărtăși prin artă o boală molipsitoare. [Ung. OLTANI, de unde și forma moldovenească hultui].
48. [Șăineanu, ed. VI] altoiu n. 1. mlădiță ce se înfige sau se prinde în ramura unui alt arbore spre a-l perfecționa; 2. vaccin.
49. [Șăineanu, ed. VI] hultuì v. Mold. V. altoì.
50. [Șăineanu, ed. VI] oltoiu n. Mold. și Tr. V. altoiu: ca cireșele în oltoiu POP.
51. [Scriban] altóĭ m., și n., pl. oaĭe (ung. oltvány, var. din oltovány, pom altoit. V. hultuon). Vest. Ramură dintr’un pom maĭ bun răsădită într’un trunchĭ maĭ prost. Pom altoit: altoiĭ tinerĭ (Agrb. Înt. 256). S. n., pl. urĭ și oaĭe. Vaccin. V. prasad.
52. [Scriban] altoĭésc v. tr. (ung. oltani). Vest. Înfig altoĭ (la pomĭ). Vaccinez. – În Trans. și ultuĭesc (Agrb. Înt. 256), în Mold. hultuĭesc. V. presădesc și alduĭesc.
53. [Scriban] hultuĭésc, V. altoĭesc.
54. [Scriban] ultuĭésc, V. altoĭesc.
55. [DOOM 3] altoi1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. altoiesc, 3 sg. altoiește, imperf. 1 altoiam; conj. prez. 1 sg. să altoiesc, 3 să altoiască
56. [DOOM 3] altoi2 s. n., pl. altoaie
57. [DOOM 2] altoi1 s. n., pl. altoaie
58. [DOOM 2] altoi2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. altoiesc, imperf. 3 sg. altoia; conj. prez. 3 să altoiască
59. [MDO] altoi, pl. altoaie
60. [MDO] altoi (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. altoiesc, conj. altoiască)
61. [IVO-III] altoiesc, -oiască 3 conj., -oiam 1 imp.
62. [IVO-III] altoiu, -toaie.
63. [DER] altoi (altoiesc, altoit), vb. – 1. A introduce o ramură a unei plante în țesutul alteia. – 2. A bate, a lovi, a plesni pe cineva. – Var. (Mold.) hultui. Mag. oltani (Dar; Gáldi, Dict., 83). Sensul 2 nu apare și la var. – Der. altoială, s. f. (altoire); altoi, s. n. (ramură folosită la altoire); altoior, adj. (care altoiește); altoitură, s. f. (altoire); hultoană, s. f. (altoi); hultuitură, s. f. (acțiunea de a altoi); altoană, s. f. (Mold., altoi).
64. [GER] altoi Primul dicționar care inserează la acest verb înțelesul de „a lovi” este DLRLC (cu citat din Ion Pas). Definiția este „a da cuiva o lovitură; a plesni, a bate”. Expresia este curentă în graiul familiar, cu două construcții diferite : altoiesc pe cineva (exemplul din 1 on Pas) și altoiesc cuiva una (o lovitură). Cum se trece însă de la „a grefa” la „a lovi”? Cheia o dă poate varianta a hultui, folosită frecvent în trecut cu înțelesul de „a vaccina”. De aici s-a putut trece la „a împunge”, iar de-acolo la „a străpunge”, cum se vede dintr-un citat din Graiul Nostru, reprodus de CADE: Fuseseră hultuiți cu câte o săgeată între umeri. Pe de altă parte, DA reproduce un text din Alecsandri, unde e vorba de a împușca cu alice: Oare ce dihanie se vede colo?...Am s-o hultuiesc cu ploaie. De la „a vaccina” s-a putut trece la „a împușca”, iar de acolo la „a bate”.
65. [Argou] altoi1, altoiuri s. n. proxenet
66. [Argou] altoi2, altoiesc v. t. a bate; a lovi; a plesni
67. [DAR] hultuan, hultuane, s.n. (reg.) altoi.
68. [DRAM 2015] altoi2, altoiesc, (oltoi), vb. tranz. – 1. A introduce o ramură a unei plante în țesutul alteia. 2. A bate, a lovi, a plesni pe cineva. – Din magh. oltani (Scriban, Șăineanu, DLRM, DEX, MDA).
69. [DRAM 2015] altoi1, altoaie, s.n. – Mlădiță folosită la altoire. – Din magh. oltvány, var. din oltovány „pom altoit” (Scriban, Șăineanu, DLRM, DEX, MDA).
70. [DRAM 2015] oltoan, adj. s. – (reg.) Pom fructifer oltonit (altoit); altoi: „O creangă de oltoan, / Nu-i veni ’napoi șohan” (Bârlea, 1924, I: 186). – Cf. oltoi (MDA); din oltoni.
71. [DRAM 2015] oltoni, oltonesc, (altoi, oltoi), vb. tranz. – (reg.) 1. A „lipi”, printr-un procedeu special, o creangă de pom roditor pe tulpina unui pom neroditor: „Grădina ți-o îngrăde / Și pomii ți-i oltone” (Memoria, 2001: 113). 2. Vaccin care se face copiilor pentru prevenirea unor boli (ALRRM, 1969: 146; pe valea Marei). 3. A lovi pe cineva, a da cuiva o palmă. – Din magh. oltani (Scriban, Șăineanu; DA, Galdi, cf. DER; DLRM, DEX).
72. [DRAM] altoi, altoiesc, (oltoi), vb. tranz. – 1. A introduce o ramură a unei plante în țesutul alteia. 2. A bate, a lovi, a plesni pe cineva. – Din magh. oltóág „a altoi”.
73. [DRAM] oltoan, adj. s. – Pom fructifer altoit; altoi: „O creangă de oltoan, / Nu-i veni -napoi șohan” (Bârlea 1924 I: 186). – Din oltoni, aloi.
74. [DRAM] oltoni, oltonesc, (oltoi), vb. tranz. – 1. A „lipi”, printr-un procedeu special, o creangă de pom roditor pe tulpina unui pom neroditor: „Grădina ți-o îngrăde. / Și pomii ți-i oltone” (Memoria 2001: 113). 2. Vaccin care se face copiilor pentru prevenirea unor boli (ALR 1969: 146; pe valea Marei). 3. A lovi pe cineva, a da cuiva o palmă. – Din magh. oltani (< magh. olt „a altoi; a vaccina”).
75. [DLR - tomul X] OLTOI2 vb. IV v. altoi.
76. [DLR - tomul X] OLTOl1 s. n. v. altoi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL