1. [DEX '09] OLOISĂ, oloise, s. f. (Reg.) Numele mai multor specii de plante erbacee cu flori galbene sau albe, cu frunzele ovale și cărnoase, care cresc prin locuri pietroase și nisipoase (Sedum album și acrum, maximum, neglectum). – Et. nec.
2. [MDA2] oloisă sf [At: LB / V: (înv) ~ișe sfp, ~iță, ~oșe sfp / Pl: ~se / E: nct] (Reg) 1-4 Plantă erbacee, cu flori galbene sau albe, cu frunze ovale și cărnoase, care crește prin locuri pietroase și nisipoase (Sedum album, acrum, maximum și neglectum).
3. [CADE] OLOISĂ sf. 🌿 1 = ȘOALDINĂ ¶ 2 IARBĂ-DE-URECHI.
4. [Șăineanu, ed. VI] oloisă f. Mold. plantă grasă, totdeauna verde, cu florile galbene-aurii, ce crește pe locuri nisipoase și pietroase (Sedum acre). [Tras. din oloiu].
5. [Scriban] oloísă f., pl. e (d. oloĭ?). Șerpariță, o plantă.
6. [MDA2] oloișe sfp vz oloisă
7. [MDA2] oloiță sf vz oloisă
8. [MDA2] oloșe sf vz oloisă
9. [DOOM 3] oloisă (reg.) s. f., g.-d. art. oloisei; pl. oloise
10. [DOOM 2] oloisă (reg.) s. f., g.-d. art. oloisei; pl. oloise
11. [DLR - tomul X] OLOISĂ s. f. (Regional) Numele mai multor specii de plante erbacee, cu flori galbene sau albe, cu frunze ovale și cărnoase; cresc prin locuri pietroase și nisipoase (Sedum album, acrum, maximum și neglectum). v. șoaldină, șerpînță. Cf. lb, polizu, lm, DDRF, ȘĂINEANU, BRANDZA, FL. 113, BARCIANU, GRECESCU, FL. 153, ALEXI, W., ȘEZ. XV, 130. – PI.: oloise. – Și: (învechit) oloiță (i. golescu, c.), oloișe (coteanu, pl. 21), oIoșe (id. ib.) s. f. – Etimologia necunoscută.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL