1. [MDA2] olofir sn vz olovir
2. [Scriban] olofír n., pl. e (contras din gr. olopórfyros, tot de purpură, de unde și vrus. olovírŭ). L V. Mold. Haĭnă de purpură: era bogat și se îmbrăca în olofire și în urșinice (Varl. Cazania, 194).
3. [MDA2] olovir sn [At: COD. TOD. 222 / V: ~ofir, ~n / Pl: ~e / E: ngr ὁλόβηρος] 1-2 (Înv) (Stofă sau) haină de purpură.
4. [MDA2] olovirn sn vz olovir
5. [DER] olofir (-re), s. n. – Purpură. Mgr. ỏλόβηρον, direct sau prin intermediul sl. oloviru (Tiktin; cf. Vasmer, II, 264).
6. [DAR] olofir, olofire, s.n. (înv.) haină de purpură.
7. [DAR] olovir, olovire, s.n. (înv.) stofă sau haină de purpură.
8. [DLR - tomul X] OLOFIR s. n. v. olovir.
9. [DLR - tomul X] OLOVIR s. n. (Învechit) Stofă sau haină de purpură. Un om era bogat și se îmbrăca în olovire. cod. tod. 222. Așternutul lui era de olovirne. moxa, 394/16. Să îmbrăca în olofire și în urșinice. varlaam, c. 281, cf. dosoftei, v. s. ianuarie 40v/29, anon. car., budai-deleanu, LF.X., DDRF, TDRG, ARHIVA, XXVII, 239, DHLR II, 547, SCRIBAN, D. – pl.: olovire. – Și: olovirn, (prin apropiere de fir) olofir s. n. – Din ngr. δλσβηροζ.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL