1. [DEX '09] OLIGOPOL, oligopoluri, s. n. Piață a mărfurilor monopolizată de un număr redus de mari producători. – Din fr. oligopole.
2. [MDA2] oligopol sn [At: DN3 / Pl: ~uri / E: fr oligopole] Piață a mărfurilor monopolizată de un număr redus de mari producători.
3. [DN] OLIGOPOL s.n. Formă de organizare a producției în care într-o ramură există numai cîteva întreprinderi, care ar înlătura atît prețul, cît și profitul de monopol. [< fr. oligopol].
4. [MDN '00] OLIGOPOL s. n. formă de organizare a producției în care într-o ramură există numai câteva întreprinderi, care ar înlătura atât prețul, cât și profitul de monopol. (< fr. oligopol)
5. [DOOM 3] oligopol s. n., pl. oligopoluri
6. [DOOM 2] oligopol s. n., pl. oligopoluri
7. [DE] OLIGOPÓL (< fr. {i}; {s} oligo- + gr. polein „a vinde”) s. n. Formă de piață cu concurență imperfectă din țările cu economie de piață dezvoltată, pe care operează câtevs firme concurente, ce dețin segmente importante din oferta totală a unui bun economic într-un domeniu de activitate. Este forma de piață dominantă pentru producerea bunurilor de consum de folosință îndelungată și a unor materii prime (produse petroliere, oțel. aluminiu etc.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL