1. [DEX '09] OLFACȚIUNE s. f. v. olfacție.
2. [MDA2] olfacțiune sf vz olfacție
3. [DN] OLFACȚIUNE s.f. v. olfacție.
4. [DEX '09] OLFACȚIE, olfacții, s. f. (Fiziol.) Miros. [Var.: olfacțiune s. f.] – Din fr. olfaction, lat. olfactio, -onis.
5. [MDA2] olfacție sf [At: BIANU, D. S. / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr olfaction, lat olfactio, -onis] (Liv) Simț al mirosului.
6. [DN] OLFACȚIE s.f. (Liv.) Simțul mirosului, miros; mirosire. [Var. olfacțiune s.f. / < fr. olfaction, lat. olfactio].
7. [MDN '00] OLFACȚIE s. f. simțul mirosului. (< fr. olfaction, lat. olfactio)
8. [DOOM 3] olfacție (desp. -ți-e) s. f., art. olfacția (desp. -ți-a), g.-d. art. olfacției; pl. olfacții, art. olfacțiile (desp. -ți-i-)
9. [DOOM 2] olfacție (-ți-e) s. f., art. olfacția (-ți-a), g.-d. art. olfacției; pl. olfacții, art. olfacțiile (-ți-i-)
10. [DLR - tomul X] OLFACȚIUNE s. f. (Rar) Simțul mirosului. cf. bianu, d. s. – Din fr. olfaction, lat. olfactio, -onis.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL