1. [MDA2] olecăitură sf [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 256v/10 / V: (reg) olic~ / Pl: ~ri / E: olecăi + -tură] (Îvr) Văicăreală.
2. [MDA2] olicăitură sf vz olecăitură
3. [CADE] OLEO! Mold. OLEU! interj. Aoleo! valeu! alei!
4. [Scriban] ole- și olicăitúră f., pl. i. Vechĭ. Vaĭet.
5. [DLRLV] OLECĂITURĂ s. f. (Mold.) Văicăreală, tînguire. Nice de olecăiturile și bocetele femeii sale nu s-au înfrînt. DOSOFTEI, VS. Văietături și olecăituri în toate părțile ... se auzea. CANTEMIR, IST. Etimologie: olecăi + suf. -tură. Vezi și olecăi, olecăios, olecăire, olecăit. Cf. goid, olecăire, olecăit.
6. [DLR - tomul X] OLECĂITURĂ s. f. (Învechit) Văicăreală, tînguire. Nice de olecăiturile și bocetele femeii sale nu s-au înfrînt. dosoftei, v. s. ianuarie 256v/10. Văietături și olecăituri în toate părțile... se auzea. cantemir, ist. 174. – PI.: olecăituri. – Și olicăitură s. f. scuiBAN, D, – Olecăi + suf. -tură.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL