1. [DEX '09] OIȚICĂ, oițici, s. f. (Pop.) Oiță (1). [Pr.: o-i-] – Oiță + suf. -ică.
2. [MDA2] oițică sf [At: ALECSANDRI, P. P. 302 / Pl: ~ici / E: oiță + -ică] 1-2 (Pop; șhp) Oiță (1-2). 3 Pasăre nedefinită mai îndeaproape.
3. [CADE] OIȚICĂ sf. 🐑 dim. OIȚĂ.
4. [DLRLC] OIȚICĂ, oițici, s. f. (Rar; popular) Oiță. (Fig.) Dar el oricît ar îmbla Ca mine nici c-a afla Oițică blîndișoară Și nevastă bălăioară. ALECSANDRI, P. P. 302.
5. [DOOM 3] oițică (pop.) (desp. o-i-) s. f., g.-d. art. oițicii; pl. oițici
6. [DOOM 2] oițică (pop.) (o-i-) s. f., g.-d. art. oițicii; pl. oițici
7. [DLR - tomul X] OIȚICĂ s. f. 1. (În poezia populară) Oiță (I 1). (fig.) Dar el oricît ar îmbla Ca mine nici c-a afla. Oițică blîndișoară Și nevastă bălăioară. alecsandri, p. p. 302. 2. Numele unei păsări nedefinite mai îndeaproape. Cf. BĂCESCU, păs. 119. – pl.:? – Oiță + suf. -ică.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL