1. [DEX '09] OIESC, OIASCĂ, oiești, adj. (Pop.) Care aparține oilor, privitor la oi, ca al oilor, de oaie. [Pr.: o-iesc] – Oaie + suf. -esc.
2. [MDA2] oiesc, oiască [At: BUJOREAN, B. L. 387 / Pl: ~ești / E: oaie + -esc] 1 a (Pop; rar) Care aparține oilor (1). 2 a (Pop; rar) Care este specific oii (1). 3 a (Pop; rar) Care ține de oi (1). 4 sf (Bot; reg) Rostopască (Chelidonium majus).
3. [MDA2] uiesc, ~ească a vz oiesc
4. [CADE] OIESC adj. 🐑 De o a i e, ca al oilor.
5. [DLRLC] OIESC, -EASCĂ, oiești, adj. (Rar) De oaie, ca a(-l) oilor. Da tu, cuc călugăresc Cu barba de păr oiesc! Cum de tu ai cutezat în Tiligrad de-ai intrat. BIBICESCU, P. P. 299.
6. [DOOM 3] oiesc (pop.) adj. m., f. oiască; pl. m. și f. oiești
7. [DOOM 2] oiesc (pop.) adj. m., f. oiască; pl. m. și f. oiești
8. [DLR - tomul X] OIESC, OIASCĂ adj., s. f. 1. adj. (În poezia populară) Care aparține oilor (1); de oaie, ca al oilor. Da tu, cuc călugăresc Cu barba de păr oiesc! Cum de tu ai cutezat In Țiligrad de-ai intrat? bibicescu, p. p. 299. Bubă vînătâ, Bubă căiască, Bubă văcească, Bubă căprească, Bubă oiască. grigoruj-rigo, m. p. i, 29, cf. gr. s. vi, 125. 2. s. f. (Bot.; regional) Rostopască (Chelidonium majus). bihorean, b. l. 387. – PI.: oiești. – Oaie + suf. -esc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL