1. [MDA2] ohtică sf vz oftică
2. [CADE] OHTICĂ = OFTICĂ.
3. [Scriban] óhtică, V. oftică.
4. [DEX '09] OFTICĂ, oftici, s. f. (Pop.) Tuberculoză pulmonară; ftizie. ◊ Expr. (Fam.) A avea oftică (pe cineva) = a-i fi necaz (pe cineva), a nu-l putea suferi. A-i face (cuiva) oftică = a-i face (cuiva) în necaz, a supăra (pe cineva). [Var.: oftigă s. f.] – Din ngr. óhtikas.
5. [DEX '09] OFTIGĂ s. f. v. oftică.
6. [MDA2] heptică sf vz oftică
7. [MDA2] ieftică sf vz oftică
8. [MDA2] oftică sf [At: KLEIN, D. 6 / V: (Mol) ~igă, (înv) oht~, (reg) opt~, (Olt) osfi~ (A și: osfică) / A și: oftică / E: ngr ὄχτικας] 1 (Pop) Tuberculoză pulmonară Si: ftizie. 2 (Fig) Pacoste. 3-4 (Fam; îe) A avea ~ (pe cineva) A-i fi necaz (pe cineva). 5 (Pop; îe) A-i fi ~ (de cineva sau de ceva) sau a-i face (cuiva) ~ A-i face cuiva în ciudă. 6 (Reg) Boală pulmonară a animalelor (spc a cailor) Vz astm, (pop) suspin, tignafes.
9. [MDA2] oftigă sf vz oftică
10. [MDA2] optică sf vz oftică
11. [MDA2] osfică2 sf vz oftică
12. [CADE] OFTICĂ, Mold. OFTIGĂ sf. 1 🩺 Tuberculoza plămînilor, ftizie, boală grea, molipsitoare, caracterizată prin desvoltarea în plămîni a unor produse morbide, numite „tubercule”, datorite prezenței microbului lui Koch; bolnavul tușește mereu, scuipă cu sînge și se prăpădește încetul cu încetul: un junghiu... care în puține săptămîni l-a dat într’o ~ galopantă (I.-GH.) ¶ 2 ⊕ Citație (la judecată) [ngr. όχτιχυς].
13. [CADE] OFTIGĂ... 👉 OFTICĂ...
14. [CADE] *OPTICĂ sf. 1 📻 Partea fizicei care studiază fenomenele luminoase ¶ 2 Perspectiva, înfățișarea obiectelor văzute din depărtare: optica teatrului ¶ 3 Ⓕ Percepțiune intelectuală a lucrurilor [fr.].
15. [CADE] OSFICĂ sf. Olten. (CIAUȘ.) 🩺 = OFTICĂ.
16. [DLRLC] OFTICĂ s. f. (Popular) Tuberculoză pulmonară; ftizie, boală de piept. Oftica îi mănîncă pieptul pe dinăuntru. STANCU, D. 281. Actorii căpătau junghiuri, junghiurile aduceau oftica. NEGRUZZI, S. I 345. Cel mijlociu... bînd odată apă pe osteneală, au căpătat oftică. DRĂGHICI, R. 3. – Variantă: oftigă (HOGAȘ, M. N. 154) s. f.
17. [Șăineanu, ed. VI] oftică f. numele popular al ftiziei. [Gr. mod. OHTIKAS = gr. clas. HEKTIKÈ].
18. [Scriban] óftică (vest) și óftigă (est) f., pl. ĭ (din maĭ vechiu oht-, d. ngr. óhtikas și óhtigas, vgr. ektikós, oftigos, [d. éxis, starea sănătățiĭ, ého, am, ca fr. malade, d. lat. male habitus, care se are răŭ = bolnav]; bg. óhtika, óftika. V. mitoc). Ftizie, tuberculoză pulmonară, atac. – În Olt. ósfică.
19. [DOOM 3] oftică (pop., fam.) s. f., g.-d. art. ofticii; pl. oftici
20. [DOOM 2] oftică (pop., fam.) s. f., g.-d. art. ofticii; pl. oftici
21. [MDO] oftică, gen. ofticii
22. [IVO-III] oftică.
23. [DER] oftică (oftici), s. f. – Ftizie, tuberculoză. – Mr., megl. oftică. Ngr. ὄϰτιϰας, cf. alb. ohtikë, bg. ohtika (Philippide, Principii, 107; Tiktin). Schimbul h › f pare ngr., cf. φτιϰιόν. – Der. oftica (var. oftici, oftigi), vb. (a contracta tuberculoză; a-și pierde sănătatea; a (se) otrăvi, a (se) supăra); ofticos (var. Mold. oftigos) adj. (ftizic).
24. [Argou] a avea oftică (pe cineva) expr. a avea resentimente (față de cineva)
25. [Argou] oftică, oftici s. f. 1. supărare, necaz, enervare 2. invidie
26. [DRAM 2021] oftícă, oftici, s.f. (pop.) Afecțiune pulmonară, tuberculoză: „Dascălul principal Petru Bilțiu s-a îmbolnăvit de oftică, motiv pentru care nu și-a putut desfășura prelegerile școlare mai bine de trei luni” (Câmpeanu, 2016). – Din ngr. óhtikas (Scriban, DER, DEX).
27. [DLR - tomul X] OHTICĂ s. f. v. oftică.
28. [DLR - tomul X] OFTICĂ s. f. 1. (Popular) Tuberculoză pulmonară; ftizie. Măcar că să nevoiaște un cap cu 3 coroane coronat a tămădui această oftică, dară doftoriile nu i să află. fn 122. Bolnavă de oftigă. cantemir, s. m. 13/22, cf. piscupescu, o. 213/17. Cel mijlociu, ...bînd odată apă pe osteneală, au căpătat oftică. drăghici, r. 3/14. Actorii căpătau junghiuri, junghiurile aduceau oftica. negruzzi, s. i, 345. Singurul semn că băuse era că paloarea sa obicinuită se colora cu-n gingaș rosa – ca acel al ofticei. eminescu, g. p. 46. Așa este, a murit... de oftică, din cauza ei. gane, n. iii, 79. Iar alții, în credința că ortu l-am dat popii Din oftică sau tifos, batistele scoteau. macedonski, o. i, 45, cf. ddrf, șăineanu, damé, t. 44 [bis], n. leon, Med. 139, alexi, w., bianu, d. s. S-a ofilit astfel și s-a stins de oftigă. sadoveanu, o. xi, 455. Era văduvă de trei ani, că-i murise bărbatul de oftică. camil petrescu, o. i, 89. Oftica îi mănîncă pieptul pe dinăuntru. stancu, d. 281, cf. h ii 122, 155. Căpățina de porumbel nu se mănîncă, căci e rău de oftică. șez. vi, 36. ◊ Fig. Desagii mei se lecuiseră pe deplin de oftiga de care zăcuseră, și-și recăpătaseră din nou vechea și îmbelșugata lor rotunzime. hogaș, m. n. 154. ♦ Fig. Pacoste, nenorocire, necaz. cf. ciaușanu, gl. ◊ Expr. (Familiar) A avea oftică (pe cineva) = a-i fi necaz (pe cineva), a nu-l putea suferi. A-i fi oftică (de cineva sau de ceva) sau a-i face (cuiva) oftică = a-i face cuiva (în) ciudă, a face să-i fie necaz. 2. (Regional) Numele mai multor boli pulmonare la animale, mai ales la cai.V. astmă, suspin, tignafes. cf. hv 473, alr i 1657/387, 518, 532. – Accentuat și: oftică (klein, d. 6, 7, 30, alrm i/i h 168). – Și: (Mold.) oftigă (accentuat și oftigă alr i/i h 122), (învechit) ohtică (descr. ape, 158/13, tdrg, cade), (regional) optică (a ii 9), (Olt.) osfică (cade, scriban, d., CANDREA, f. 220, h v 19, ȘEZ. IV, 29, ALR l/l h 122/842, accentuat și osfică arh, Olt. xxi, 271, alr i/i h 122/810) s. f. – Din ngr. δχτικαζ.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL