Definiție și ce înseamnă ohoho

1. [MDA2] ohoho i vz oho

2. [DEX '09] OHO interj. Exclamație care exprimă surprindere, neîncredere etc. față de cele spuse de cineva. – O2 + ho.

3. [MDA2] oho i [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: oh~ / S și: o-ho și oh-ho / E: fo] 1 Exclamație care precedă și întărește o afirmație sau o constatare. 2 Strigăt cu care se opresc vitele și caii. 3 (Fam) Cuvânt prin care se cere cuiva să înceteze de a vorbi, de a striga, de a plânge, de a râde etc. 4 Exclamație care exprimă surprinderea. 5 Exclamație care exprimă neîncrederea față de cele spuse de cineva.

4. [CADE] OHO! interj. Ho! ~! tată, zise feciorul de împărat..., că nu-i așa! (MERA).

5. [DLRLC] OHO interj. Exclamație care exprimă surprindere, contrarietate, neîncredere în cele spuse de cineva etc.

6. [Șăineanu, ed. VI] oho! int. ce servă: 1. a chema sau striga; 2. a asigura pe cineva.

7. [Scriban] ohó și ohohó și (ob.) o! ho! și o! hohó! interj. care arată siguranța, nepăsarea saŭ ironia: Nu veĭ pleca. – O, ho! Ba plec! – El nu se teme. – O, hoho! Vaĭ de capu luĭ!

8. [DOOM 3] oho interj.

9. [DLR - tomul X] OHOHO interj. v. oho.

10. [DLR - tomul X] OHO interj. (Pronunțat de obicei cu ,,o" final prelungit și cu repetarea silabei finale) 1. Exclamație care exprimă surprinderea, neîncrederea etc. față de cele spuse de cineva. Cf. budai-deleanu, lex., barcianu. Cum? N-am auzit?... O! ho! ho!... Cu bătrînețele... delavrancea, o. ii, 48. Cât ceri pe ea? – Să-mi dai cinci lei. – O-ho! Săracul de el. brăescu, a. 109, cf. SCRIBAN, D. 2. Exclamație care precedă și întărește o afirmație sau o constatare. Cf. șăineanu. O! ho! ho! Slovenii s-au pripit la scris... delavrancea, o. ii, 41. Îl doare capul... Oh-ho!... Îl doare... id. ib. 57, cf: 74. 3. (Regional) Strigăt cu care se opresc vitele (chest. v 77/8) sau caii (alk ii 3 251/886). ♦ (Familiar, de obicei la adresa unui vorbitor) Destul, stai, oprește-te ! Cf. barcianu. Oho, tată – zise feciorul de împărat curajos – că nu-i așa! mera, l. b. 48. – Scris și: o-ho și oh-ho. – Și: ohoho (scris și o ho ho) interj. – Formație pe baza unui sunet reflex.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] OHABĂ, ohabe, s. f. (Înv.) 1. Moșie (ereditară) inalienabilă, scutită de impozite […]
1. [DEX '09] OHABNIC, -Ă, ohabnici, -ce, adj. (Înv.; despre proprietate) 1. Care nu poate […]
1. [DEX '09] OHABNIC, -Ă, ohabnici, -ce, adj. (Înv.; despre proprietate) 1. Care nu poate […]
1. [MDA2] ohamnic, ~ă a vz ohabnic 2. [DEX '09] OHABNIC, -Ă, ohabnici, -ce, adj. […]
[DE] OHANA [oána], Maurice (1914-1992), compozitor francez. Limbaj personal, atras de vechea tradiție spaniolă („Studii […]
[DE] OHANESIAN, David (1927-2007, n. București), bariton român. Solist al operelor din București și Cluj-Napoca. […]
1. [DE] O’HARA [ouhærə], Frank (1926-1966), poet și critic de artă american. Influențat de avangardism […]
1. [DEX '09] OHAVNIC, -Ă adj. v. ohabnic. 2. [MDA2] ohavnic, ~ă a vz ohabnic […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro